Tehnici Promoționale

A

Articolul specific activităţii de relaţii publice, destinat unei publicaţii de profil, este:

-articolul de importanţă caracteristică;

Ansamblul activităţilor promoţionale realizate sub forma unor programe si campanii specifice corespunde:

-comunicaţiei formale;

Acţiunile specifice comunicaţiei promoţionale corespund:

-comunicaţiei formale;

Atenuarea efectelor sezonalităţii asupra vânzărilor produsului reprezintă un obiectiv specific intervenţiei publicităţii la nivel:

c) conativ;

A conferi întreprinderii o valoare civică şi morală, prin evidenţierea personalităţii acesteia, reprezintă obiectivul:

d) comunicaţiei instituţionale.

Alegerea unui univers de produse de referinţă căruia urmează să i se asocieze produsul promovat corespunde:

d) principiului identificării

Afirmaţia potrivit căreia promovarea vânzărilor presupune utilizarea acelor mijloace care au rolul de a stimula, pe termen scurt, cererea pentru un produs şi de a asigura crearea de trafic la punctul de vânzare corespunde:

d) abordării comerciale.

Afirmaţia potrivit căreia tehnica promovării vânzărilor este un ansamblu de instrumente promoţionale cu o arie de aplicabilitate vastă, ce depăşeşte cu mult sfera strict comercială, corespunde:

c) abordării tehnice;

Avantajele deosebit de importante oferite participanţilor la o operaţiune promoţională de tipul unui joc sau al unui concurs promoţional şi care nu pot fi obţinute de toţi cei care le solicită, ci numai de un număr redus de indivizi poartă denumirea de:

d) avantaje ipotetice.

Articolul de profil implică:

c) realizarea sa de către o persoană din interiorul firmei şi difuzarea printr-o publicatie cunoscută publicului;

Articolul de importanţă caracteristică:

conţine până la trei mii de cuvinte apărând într-o publicaţie de profil;

Avantajele obţinute la cererea cumpărătorului care prezintă anumite probe- ce dovedesc achiziţionarea produsului promovat - poartă denumirea de:

b) avantaje ulterioare;

Asigurarea consumatorului în legătură cu calitatea şi fiabilitatea produsului, informarea acestuia în legătură cu originea mărfii, prin indicarea mărcii fabricantului, reprezintă rolul:

d) mărcii garanţie.

Apelând la marca distribuitorului, producătorul urmăreşte:

b) să împartă riscurile cu distribuitorul;

Alcătuirea unor programe comunicaţionale care să includă decizii coerente cu privire la utilizarea metodelor şi tehnicilor de comunicare reprezintă, in momentul de faţă o tendinţă majoră în evoluţia marketingului, conducând la apariţia conceptului de-

-comunicaţie integrată de marketing;

Ansamblul valorilor declarate de organizaţie, ce corespund modului în care aceasta îşi propune să fie percepută de publicul-ţintâ, alcătuieşte:

-imaginea dorită de organizaţie;

Ansamblul opiniilor mai mult sau mai puţin structurate cu privire la o organizaţie alcătuieşte:

d) imaginea formată.

Abordarea potrivit căreia publicitatea are rolul de a interveni în calitate de stimul, pentru a crea acel dezechilibru care permite motivaţiilor să depăşească frânele ce stau in calea cumpărării, corespunde:

b) teoriei motivaţiilor;

Atunci când, în procesul de comunicare, emiţătorul apreciază că demersul său va avea un impact mai puternic dacă se bazează pe norme, valori, interdicţii sau prejudecăţi, mesajul vizează receptorul aflat în starea de spirit:

a) părinte;

Atunci când, prin intermediul unei publicităţi normative, educative, emiţătorul explică ce anume trebuie făcut, cum trebuie acţionat, arată ce este bine să cumperi, acesta:

a) îşi atribuie starea de spirit părinte;

Abordarea publicitară potrivit căreia, pentru a determina receptorul să adopte comportamentul dorit de anunţător, mesajele emise evidenţiază faptul că marca promovată îi permite să se încadreze în normele unui grup, are la bază:

d) modelul veblenian.

Atragerea atenţiei publicului-tintă asupra caracteristicilor unui produs existent pe piată reprezintă un obiectiv al demersurilor comunicaţionale. a cărui realizare presupune intervenţii la nivel;

a) cognitiv

Atunci când comunicarea se realizează prin intermediul proceselor de scriere- cîtire, gândire şi vorbire-ascultare, forma de comunicare specifică poartă denumirea de:

c) comunicare verbală;

Atunci când organizaţia îşi propune ca, prin intermediul comunicării, să determine creşterea frecvenţei de cumpărare a produsului marca "X", aceasta realizează o comunicare de tip:

c) comercial;