Încercarea autovehiculelor rutiere

1. Clasificarea incercarilor

2. Incercarea motorului. Trasarea caracteristicilor functionale.

3. Incercarea motorului. Caracteristica de dozaj.

4. Incercarea motorului. Caracteristica de propulsie.

5. Incercarea motorului. Masurarea momentului motor cu frana mecanica.

6. Incercarea motorului. Masurarea momentului motor cu frana hidraulica.

7. Incercarea motorului. Masurarea mom motor cu frana electrica.

8. Stabilitatea franelor.

9. Impartirea vehiculelor in clase.

10. Codul VIN.

11. Incercarea transmisiei. Incercarea ambreiajului.

12. Incercarea cutiei de viteze cu flux de energie deschis.

13. Incercarea cutiei de viteze cu flux de energie inchis.

14. Incercarea arborilor cardanici in flux de energie deschis.

15. Incercarea arborilor cardanici in flux de energie inchis

16. Incercarea puntilor motoare in flux deschis.

17. Incercarea puntilor motoare in flux inchis

18. Incercarea transmisiei in ansamblu.

19. Incercarea mecanismului de directive. Incercari statice.

20. Incercarea mec de directive. Incercari dinamice asupra casetei de directie.

21. Incercari pt determinarea consumului de conbustibil al autovehiculului.

22. Incercarea suspensiei : determinarea frecventei si a coeficientului de amortizare.

23. Incercarea suspensiei: determinarea caracterului lin al mersului.

24. Incercarea sistemului de franare. Tipuri de incercari.

25. Metode de determinare a performantelor de tractiune a autovehiculului in laborator.

26. Performante de tractiune in conditii de parcurs.

27. Maniabilitatea si stabilitatea autovehiculelor la deplasarea rectilinie.

28. Maniabilitatea si stabilitatea la trecerea de pe o banda pe alta

29. Incercari de confort: confortul termic; criteria.

30. Incercari de confort: incercarea instalatiei de incalzire.

31. Incercari de confort: ergonomia postului de conducere.

32. Incercari de confort: nivelul de zgomot

33. Incercarea echipamentului de rulare.

34. Incercari de securitate pasiva. Evaluarea protectiei conducatorului la impactul cu volanul.

35. Incercari de securitate pasiva. Evaluarea protectiei coleziunei frontale. Criterii de performanta.

36. Incercari de securitate pasiva. Incercarea la coleziuni laterale.

37. Incercarea la coleziuni din spate.

38. Determinarea vizibilitatii de pe locul conducatorului auto.

39. Notiuni generale de optica – fotometrica. Iluminare.

1. Clasificarea incercarilor.

a) Dupa scopul incercarilor:

- Incercari de omologare: (de tip) se incearca atat autovehiculele pe ansamblu cat si fiecare agregat al autovehiculului. Autovehiculele noi se supun obligatoriu incercarilor de omologare. Etapele omologarii unui model nou de autovehicul:- omologarea prototipului (avizarea unei solutii noi constructive); - omologarea seriei „0” (respectiv avizarea tehnologiei de fabricatie pentru un model care a fost deja omologat ca prototip). Se construiesc 10-15 autovehicule diferite intre ele prin mici detalii constructive, autovehic care se incearca in conditii de parcurs in poligon pe o durata de timp de 4-6 luni, pe parcurs de 50.000 – 60.000 km. Dupa incercarile de poligon se trag concluziile: care solutie constructiva a dat rezultate mai bune in privinta parametrilor functionali (demaraj, zgomot, poluare) si se trece la omologarea prototipului urmand ca in acelasi timp sa se realizeze si tehnologia de fabricatie.

- Incercari de control periodic: (de lot) la aceste incercari nu sunt supuse toate autovehic, ci in functie de seria de fabricatie poate fi un autovehic din 5000 sau pana la 15000. Parametrii urmariti sunt mai putini decat la incercarea de omologare iar perioada de incercare este mai mica. Aceste incercari verifica mentinerea nivelului tehnologiei de fabricatie.

- Incercari de receptie: se fac obligatoriu la autovehic reparate, parametrii care se urmaresc fiind aceeasi ca si la ITP. La autovehic noi sunt mai putin raspandite si se fac in general la cererea beneficiarului.

- Incercari de cercetare stiintifica: sunt cele mai costisitoare si cu durata cea mai mare si pot avea ca finalizare o solutie tehnica noua.

b) Dupa obiectul incercarilor: - incercarea subansamblelor autovehiculului; - incercarea pe autovehicul in ansamblul sau.

c) Dupa conditiile de incercare: - in conditii de laborator; - in conditii de parcurs (poligon); - in conditii reale de exploatare.

d) Dupa durata incercarilor: - de lunga durata (cele de omologare); - in regim accelerat

e) Incercari speciale: ale unor instalatii a autovehiculului.

2. Incercarea motorului. Trasarea caracteristicilor functionale.

Verificarea calitatii motorului cuprinde incercarile tip, incercarile de control periodic si incercarile de receptie. Incercarile tip sunt cele care se fac la omologare. Se incearca fiecare motor, si daca nu corespunde un motor chiar si unei singure conditii din documentatia tehnica se remediaza deficienta si se reia incercarea.Incercarile de control periodic se fac in functie de marimea seriei de fabricatie. Incercarile de receptie se fac la fiecare motor in stare finita inainte de livrare. Aparatura necesara la incercarea motorului: - dispozitiv de fixare a motorului pe stand; - instalatia de franare electrica sau hidraulica; - instalatia de alimentare cu combustibil; - instalatia de ventilatie pentru asigurarea debitului de aer; - instalatia de racire cu posibilitate de reglare; - instalatia de evacuare a gazelor arse.

Indicii functionali ai motorului se determina prin ridicarea caracteristicilor, respectiv diagramelor de variatie ale unor marimi specifice ale motorului, cum ar fi momentul motor efectiv (M¬e¬), puterea efectiva (¬¬P¬e¬), consumul de combustibil in functie de o variabila considerata independenta (turatie, sarcina). Numarul de puncte ce se determina pe caracteristica motorului trebuie sa fie suficient de mare. Un numar de minim 8 puncte pentru a putea determina caracteristica.

Caracteristica de turatie: reprezinta variatia P¬e¬(puterea efectiva), M¬e ¬(momentul efectiv), Ch (consumul orar), g¬e¬ (consumul specific) in functie de n (turatie). Caracteristica la sarcina totala, la sarcini partiale (85, 70, 55, 40, 25 %) si la sarcina nula.

DESENE

3. Incercarea motorului. Caracteristica de dozaj.

Verificarea calitatii motorului cuprinde incercarile tip, incercarile de control periodic si incercarile de receptie. Incercarile tip sunt cele care se fac la omologare. Se incearca fiecare motor, si daca nu corespunde un motor chiar si unei singure conditii din documentatia tehnica se remediaza deficienta si se reia incercarea. Incercarile de control periodic se fac in functie de marimea seriei de fabricatie. Incercarile de receptie se fac la fiecare motor in stare finita inainte de livrare. Aparatura necesara la incercarea motorului: - dispozitiv de fixare a motorului pe stand; - instalatia de franare electrica sau hidraulica; - instalatia de alimentare cu combustibil; - instalatia de ventilatie pentru asigurarea debitului de aer; - instalatia de racire cu posibilitate de reglare; - instalatia de evacuare a gazelor arse.

DESENE (diagramele de Pe, ge, Lambda)

La montarea motorului pe autovehic se doreste ca la sarcini partiale motorul sa functioneze cu economicitate maxima, atunci dozajul o sa varieze dupa curba D¬3E¬¬¬3¬F¬¬3. La sarcina totala se doreste obtinerea de putere maxima si dozajul se va duce in punctul A3, deci dozajul optim teoretic va fi curba D¬3E¬¬¬3¬F¬¬3A¬3¬¬. In mod real, la sarcini partiale, in momentul in care se petrece fenomenul de suprapunere a supapelor o mica cantitate de gaze arse va patrunde in galeria de admisie si atunci amestecul proaspat va fi diluat cu gaze arse si apare dispersia ciclica cu neregularitati in functionare.