Subiecte Rezolvate Imunologie

Specificitatea

Este proprietatea antigenului de a reacţiona specific numai cu receptorii specifici, fie ei solubili sau membranari, a căror producţie a fost stimulată de antigen (???).

Nu toate antigenele se caracterizează prin ambele proprietăţi, şi se împart în:

A. Imunogenele: antigene complete

Acestea se pot împărţi în:

a) antigene timo-independente – categorie minoritară, declanşează de regulă RIU pentru că au capacitatea de activare directă a Ly B, nefiind necesară prezenţa Ly T

b) antigene timo-dependente – pot declanşa fie RIU fie RIC numai ca urmare a unei cooperări celulare la care este necesară prezenţa Ly Th. ele pot fi proteine

B. Haptenele antigene incomplete

Sunt substanţe cu greutate moleculară mică sau foarte mică, structură simplă, ele sunt capabile să interacţioneze cu receptorii antigenici, dacă există, dar ele singure nu pot declanşa RI decât dacă sunt cuplate natural sau artificial cu macromolecule imunogene ce se numesc purtător = carrier

Exemplu:

Dinitrofenol = DNP, BSA = serum albumina bovină

DNP nu induce Ac anti DNP

DNP + BSA induce Ac anti DNP

Deci haptenele au doar specificitate, nu şi imunogenitate.

Imunogenitatea este capacitatea de a satisface o condiţie necesară şi anume concentrarea într-o arie restrânsă a membranei celulare a tuturor cuplurilor antigen anticorp, se mai numeşte şi cross-linkare interreceptorială.

Astfel, imunogenele realizează cross-linkarea, deci declanşează RI, pe când haptenele nu pot declanşa RI tocmai datorită imposibilităţii de cross-linkaj.

În cazul haptenelor, avem stimuli cu intensitate mică, ce se exercită la mare distanţă unul de altul, dar nu se pot însuma şi genera un stimul activator, de aici paradoxul: recunoaşterea nu înseamnă şi declanşarea RI.

Teoretic s-ar putea declanşa dacă toate cuplurile s-ar concentra într-o arie, iar stimulii s-ar putea însuma. Haptenele singure nu se pot concentra într-o arie.

2. Determinanti antigenici.

Haptena se numeşte determinant antigenic, subcomponent al structurii antigenice care din punct de vedere funcţional se împart în:

1) determinanţi antigenici liniari, secvenţiali – peptidici, cu 8-15 aminoacizi dispuşi în serie unii după alţii.

Sunt recunoscuţi numai de Ly T, sunt structuri amfipatice, secvenţe peptidice interiorizate în structura antigenului nativ ce pot fi eliberate numai în urma prelucrării de APC(Antigen Presenting Cells).

2) determinanţi antigenici conformaţionali - 8-15 aminoacizi ce pot proveni din regiuni diferite ale lanţului peptidic / lanţurilor peptidice, ei fiind aduşi în apropriere ca urmare a unor legături disulfurice sau necovalente inter / intracatenare. Sunt recunoscuţi numai de Ly B sau produşii acestora: anticorpii. Sunt constituiţi numai din aminoacizi hidrofili, sunt dispuşi la suprafaţa moleculei de antigen nativ, în porţiunile de maximă flexiblilitate / mobilitate.

Împărţirea ar fi de fapt în antigeni predominant secvenţiali şi antigeni predominant conformaţionali. Cea care contează foarte mult este conformaţia moleculară.

Importanţa conformaţiei moleculare în determinanţii antigenici secvenţiali

Este pentru prezentarea antigenului şi recunoaşterea antigenului.

Exemplu: Un fragment din mioglobină liniar, 132-146, cu structură amfipatică, este recunoscut numai de Ly T, prin TCR (T cell receptor), doar dacă sunt prezentaţi Ag de APC(de exemplu macrofagele). APC au numai legături cu aminoacizii hidrofobi prin MHC, Ly T au legături numai cu aminoacizii hidrofili prin TCR.

În timpul formării legăturilor, antigenul capătă o conformaţie helicoidală în care aminoacizii hidrofobi trec către MHC, iar aminoacizii hidrofili trec către TCR.

Importanţa conformaţiei moleculare în determinanţii antigenici conformaţionali

Este pentru recunoaşterea antigenului, nefiind necesară prezentarea antigenului.

Exemplu: antigenul HEL (Hen Egg Lyzozime)

HEL are în structura sa o ansă internă ce este porţiunea cea mai imunogenă.

Prin fragmentarea HEL anticorpii dau reacţie cu ansa internă, dacă se rup legăturile ce ţin ansa internă, deci ansa este derulată, reacţia este compromisă.

Anticorpii recunosc determinanţii antigenici conformaţionali după principiul conformaţional „cheie în broască”