Comunicarea

Imagine preview
(7/10)

Aceasta fituica rezuma Comunicarea.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Psihologie

Extras din document

Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existenţei umane încă din antichitate. Însăşi etimologia termenului sugerează acest lucru; cuvântul ,,comunicare" provine din limba latină; communis însemna ,,a pune de acord", ,,a fi în legătură cu" sau ,,a fi în relaţie", deşi termenul circula în vocabularul anticilor cu sensul de ,,a transmite şi celorlalţi”, „a împărtăşi ceva celorlalţi”.

Ca şi cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica şi substantivul comunicare sunt ambele polisemantice, altfel spus comportă o pluralitate de semnificaţii. Cei care se ocupă de domeniile comunicaţiei şi comunicării, întâlnesc astfel, de la bun început, o dificultate majoră: aceştia nu au de a face cu o operaţiune bine determinată, ci cu o multitudine de operaţiuni, despre care este greu de spus cu certitudine în ce măsură se aseamănă.

Când un cuvânt este la modă, cum este astăzi cazul cuvântului comunicare, când activităţile sau evenimentele pe care le reprezintă se multiplică, sensul său tinde să se lărgească datorită chiar interesului de care se bucură. Astfel, odată cu diversificarea şi masificarea comunicării, oamenii politici, şefii de întreprinderi, artiştii cunoscuţi chiar şi, în general, orice persoană a cărei carieră depinde într-o măsură mai mică sau mai mare de opinia pe care publicul şi-o face despre ea, apelează la serviciile specialiştilor numiţi consilieri în domeniul comunicării. În acest caz, trebuie să înţelegem prin comunicare transmiterea unei imagini, transmitere care se realizează mai ales prin mass-media. În mod firesc, trebuie ca această imagine, altfel spus, reprezentarea pe care ne-o facem despre persoana în cauză, să fie puternică şi în acelaşi timp favorabilă; în caz contrar, vom spune că persoana vizată nu are ,,trecere la public", că ,,nu reuşeşte să comunice"; imaginea sa nefiind cea pe care doreşte să o ofere. În loc să o lase astfel la voia întâmplării, este în interesul ei să o consolideze şi să facă în aşa fel încât să fie pozitivă.

În ştiinţa comunicării, informaţia este, în general, ceea ce se comunică într-unul sau altul din limbajele disponibile. Cu alte cuvinte, informaţia trebuie considerată ca o combinaţie de semnale şi simboluri. Semnalele ne pot duce cu gândul la undele sonore pe care le emitem în actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Purtătoare de informaţie, semnalele sunt în sine lipsite de semnificaţie. Ele pot însă purta semnificaţii care - datorită unor convenţii sociale - pot fi decodate. Altfel spus, semnificaţia unui simbol este dependentă de un consens în practica socială. Indiferent care este natura semnalelor folosite de emiţător pentru ca influenţarea receptorului să se producă şi să se obţină efectul scontat, ambele instanţe - atât emiţătorul cât şi receptorul - trebuie să atribuie aceeaşi semnificaţie semnalelor utilizate.

Comunicarea porneşte de la emiţătorul care intenţionează să transmită informaţia şi care foloseşte un cod care îi serveşte cel mai bine scopului său. Actul comunicării se încheie cu implicaţiile pragmatice pentru receptor, etapă finală a transferului de informaţie.

II. Procesul de comunicare – forme şi etape

Actul de comunicare se constituie ca un proces de transmitere a informaţiilor, ideilor şi sentimentelor (atitudinilor , opiniilor) de la un individ la altul, de la un individ către un grup social sau de la un grup social la altul. Comunicarea este procesul prin care se face un schimb de semnificaţii între persoane.

După cum am văzut, comunicarea este înţeleasă ca un proces al transmiterii expresiilor semnificative între oameni, ca un concept care include toate acele procese prin care oamenii se influenţează unii pe alţii. Actul comunicării se realizează atunci când o sursă de mesaje transmite semnale, prin intermediul unui canal, la receptor, când emiţătorul transmite o informaţie, o idee sau o atitudine.

Studiată ca proces social, comunicarea a devenit obiect de cercetare al ştiinţelor sociale, S-a constituit astfel o ştiinţă autonomă, a comunicării, caracterizată prin pluralitatea modurilor de abordare a comunicării (lingvistică, semiotică, psiho-socială, sociologică, cibernetică etc.).

Indiferent de forma pe care o îmbracă, orice proces de comunicare are câteva elemente structurale caracteristice: existenţa a cel puţin doi parteneri (emiţător şi receptor) între care se stabileşte o anumită relaţie; capacitatea partenerilor de a emite şi recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri; existenţa unui canal de transmitere a mesajului; mesajul transmis este o componentă complexă a procesului de comunicare; feed-back-ul (pozitiv sau negativ), canalele de comunicare, mediul comunicării, barierele comunicaţionale, sunt şi ele elemente ale procesului de comunicare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comunicarea.doc