Literatura Comparata

Imagine preview
(8/10)

Aceasta fituica rezuma Literatura Comparata.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 2 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Romana

Extras din document

GEORG TRACKL (1887-1914). Grava, chiar sumbra, poezia lui se constituie intr-un document liric al “infernului pe pamant”. O exceptie de la aceste viziuni asupra lumii o constituie peisajele campenesti dominate de calm si impacare., unde zboara pasari fara nici un tel. O nota aparte a poeziei sale consta in cromatica menita sa sugeraze starea de convulsie, spaimele sub care pulseaza o enigmatica exuberanta. Personajele nocturne, fantomatice (strainul, fratele sfant, sora, adolescentul Elis) sunt proiectii ale propriului eu. Se apropie de Bacovia prin monotonie, starile obsesive, discontinuitatea discursului liric, sau prin motive ca amurgul, descompunerea, toamna bolnava, iarna incremenita etc. se apropie de poezia lui Blaga prin concretea revelatoare a imaginilor si vizualitatea lor expresiva, rupturile imprevizibile in desfasurarea discursului, apetitul pt miracol si misticism. Peisajul pare a fi situat mai mult intr-o natura primordiala decat in geografia propriu-zisa. Trackl a revolutionat fondul imagistic al poeziei. Melancolia extatica si deschiderile catre lirismul crepuscular sunt 2 dintre aspectele inconfundabile ale poeziei sale+amestecul de tragism si discreta exuberanta mistica.

R. M. RILKE(1875-1926). A cultivat o poezie a nelinistii metafizice, fara inclinatie catre tenebre si abisurile existentei. In relatie cu mitologia realitatea devine o sursa clr-obscura de incertitudini si anxietati. Orizonturile realitatii inselatoare declanseaza o filozofie a esecului si nostalgia dupa o lume aflata dincolo de simturi si de intelegera imediata. Poezia lui e o ampla meditatie despre viata, dragoste si moarte, despre cuvant si tacere. Vechile mituri sunt tratate dintr-un unghi care confera poeziei sale rezonante initiatice, in timp ce imaginile tind sa-si disimuleze identitatea spre a sustine atmosfera de incertitudine si anxietate. Frisonul tanatic se impleteste in poezia lui cu bucuria eternitatii naturii si a enigmelor. Rilke e un poet al tacerii si al somnului, iar tonul de lamento incumba o stare launtrica de puritate si elevatie. Tema sa predilecta e instrainarea omului in mediul rural si material al marilor orase, considerate realitati negative(tema expresionista). Poetul imbina un joc de lumini si umbre de aduceri-aminte si uitari. Este exploatata discontinuitatea poemelor.Amintirile rilkeene echivaleaza cu niste mari descoperiri pe taramul propriei fiinte. Poetul gaseste calea propriei bogatii launtrice a carei frumusete iese la lumina sub chipul unor scaparari luminoase din trecut.

Imagismul s-a nascut dintr-o data si nu prin decizia unui singur poet. A existat un nucleu preimagist si o etapa de cristalizare a conceptiilor. In art „Imagistii”(1913) se preciza: „Noi suntem contemporanii fost-impresionistilor si futuristilor. Nu suntem o scoala revolutionara, singurul nostu efort fiind acela de a scrie conform cu cea mai buna traditie asa cum o gasim la cei mai buni scriitori ai tuturor timpurilor.” Alti imagisti pretindeau ca restaureaza arta de a scrie, considerand ca poezia anglo-saxona de pana la ei era desueta si avea o tehnica depasita. Imagistii erau intersati atat de trecutl poeziei cat si de trecutl recent, in special simbolismul francez. Poemul „Marine” al lui Rimbaud e considerat primul poem imagist. Reprezentanti: T.S.Eliot, Amy Lowell, Williams, Carlos, Lawrence. In imagism origineaza conceptia sculpturala asupra poeziei si poetica spatiilor albe(spatiul alb nu e neutru, are diferite functii). In fata poeziei imagiste e imaginea definita ca un complex emotional spontan. Poetul isi elibereaza energia poetica in imagini vizuale si chiar ststice si nu gandeste in alegorii, abstractiuni sau simboluri. In 1914 E. Pound a creat o miscare dizidenta- vortacismul prin care a adus imagismului dinamism si miscare. Vortacism= imagism + miscare. E. Pound despre imagine in vortacism: „imaginea nu este o idee, este un punct modal sau conglomerat, stralucitor. Este ceea ce pot si tb in mod necesar sa denumesc un vartej, un vortex pornind de la care si prin care se precipita constant. Nu i se poate da, cinstit vorbind, alta denumire decat vortex. Din aceasta necesitate s-a nascut cuvantul vortacism.”

Fisiere in arhiva (1):

  • Literatura Comparata.doc