Informatică

1)Concepte de baza. Data, informatie,calculator,informatica.

Prin dată se înţelege un număr, mărime, relaţie etc.,reprezentarea unui fenomen, lucru sau fapt, fiind susceptibilă de a fi memorată, transformată sau vehiculată.

În sens larg, informaţia desemnează un element nou, necunoscut anterior.

În sens restrâns informaţia poate fi definită ca o măsură a incertitudinii înlăturată prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile.

Calculatorul este sistemul fizic care prelucrează datele

introduse într-o forma prestabilita şi furnizează rezultate fie într-o formă accesibilă utilizatorului, fie ca semnale destinate acţionării unor echipamente.

În funcţie de modul de reprezentare a datelor există:

- calculatoare numerice, unde datele sunt codificate numeric;

- calculatoare analogice, unde pentru codificare se utilizează elemente de tip continuu;

-calculatoare hibride, care îmbină elemente de tip numeric cu elemente de tip continuu.

Informatica este ştiinţa pluridisciplinară având ca scop proiectarea, dezvoltarea şi exploatarea unor tehnici şi sisteme, pentru organizarea, memorarea şi distribuirea mai eficientă a informaţiei.

Calculatorul, ca sistem fizic destinat implementării şi

prelucrării automate a unor modele logico-matematice are la bază

trei tipuri de resurse:

- resurse fizice (procesoare, memorie, dispozitive de intrare-ieşire) numite resurse hardware;

-resurse logice (sisteme de operare, programe utilitare, programe utilizator) numite resurse software;

- resurse informaţionale (date organizate şi memorate pe suporţi de memorie externă).

Funcţionarea calculatorului devine posibilă prin activarea unui anumit tip de conexiuni existente între unităţile sale cu destinaţie specială numite unităţi funcţionale.

2)Arhitectura calculatoarelor

Arhitectura unui calculator cuprinde reprezentarea unităţilor sale funcţionale şi a legăturilor dintre ele.

Există diverse tipuri arhitecturale, funcţie de o serie de criterii care iau în calcul aspecte privind timpul şi costul prelucrărilor, necesităţile de prelucrare şi transmitere a datelor, tipul problemelor care sunt rezolvate etc.

3)Arhitectura unitatii de memorie

Memoria calculatorului poate fi privită ca un ansamblu de locaţii de memorie identificabile prin adrese. Se spune că memoria este adresabilă.

Componenta fizică de bază în construcţia memoriei o reprezintă bistabilul – element care poate lua doar două stări stabile. Stările bistabililor se asociază în mod tradiţional cu cifrele binare 0 sau 1 numite şi biţi – pluralul termenului bit (binary digit5).

În calculatoare, bistabilii se realizează cu ajutorul inelelor de ferită sau cu circuite integrate, iar cele două stări corespund perechii de tensiuni (0V, 5V). Ca exemple de bistabili enumerăm perechile de stări: perforat-neperforat, stins-aprins, magnetizat-nemagnetizat. Prezenţa bistabililor în construcţia memoriei a impus codificarea binară a informaţiei în calculator.

Bitul reprezintă cea mai mică unitate de date care poate fi reprezentată şi prelucrată de calculator. Pentru exprimarea unui bit se foloseşte litera b.

O succesiune de 8 biţi formează un octet (sau byte). Acesta este cea mai mică unitate de date adresabilă. Pentru exprimarea unui byte se foloseşte litera B.

4) Sisteme de operare

Sistemul de operare este o interfaţă între componenta hardware şi utilizator, reprezentat prin programele sale, numite şi programe de aplicaţie. Mai precis, un sistem de operare este un ansamblu de programe de control care ghidează un calculator în executarea sarcinilor sale şi asistă programele de aplicaţie şi utilizatorul prin intermediul anumitor funcţiuni

Un sistem de operare este alcătuit din două categorii de programe:

- programe de comandă şi control;