Subiecte Posibile pentru Examenul de Managementul ONG-urilor

Imagine preview
(8/10)

Aceasta fituica rezuma Subiecte Posibile pentru Examenul de Managementul ONG-urilor.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Stiinta Administratiei

Extras din document

I. Categoria I

1 Explicaţi conceptul de organizaţie neguvernamentală şi terminologia utilizată în domeniu. Precizaţi şi explicaţi criteriile definitorii (obligatorii şi cu valoare recomandativă) pentru organizaţiile acestui sector (din lucrarea lui Lester M. Salamon şi Helmut K. Anheier).

În literatura de specialitate de la nivel internaţional nu există un consens cu privire la terminologia utilizată pentru a descrie ansamblul organizaţiilor neguvernamentale care se situează undeva între sectorul public şi cel privat şi care nu urmăresc producerea profitului. În raport cu apartenenţa la o cultură sau alta, organizaţiile neguvernamentale sunt denumite prin diferite sintagme.

În Marea Britanie, de exemplu, ele se numesc organizaţii voluntare (charities sau voluntary organizations). Acest lucru se datorează faptului că, organizaţiile neguvernamentale se bazează, în general, pe implicarea voluntară a indivizilor în procesul de conducere sau în acţiunile pe care le desfăşoară în mod curent. În Franţa, acest sector este cunoscut sub numele de economie socială, având un rol esenţial în satisfacerea nevoilor populaţiei.

În Statele Unite ale Americii vorbim despre organizaţii nonprofit sau PVO (Private Voluntary Organizations), deoarece aceste organizaţii beneficiază de anumite facilităţi fiscale dacă dovedesc că activitatea lor nu are scop comercial.

Un alt termen utilizat pentru a descrie acele organizaţii care nu sunt parte a guvernării şi care nu sunt motivate de obţinerea unor beneficii materiale este cel de-al treilea sector. Termenul se trage din ştiinţa politică şi accentuează distincţia dintre guvern şi sectorul de afaceri prin scoaterea în evidenţă a independenţei sale în raport cu guvernul şi a diferenţelor existente între el şi sectorul privat.

În plus, există alţi termeni populari care caracterizează acest sector într-o anumită măsură: "filantropie" - atunci când persoane private întreprind acţiuni de binefacere pentru alte persoane, "caritate" - atunci când persoanele bogate dau o mână de ajutor persoanelor aflate în dificultate, "fictional/notional purpose organizations"- atunci când organizaţiile sunt centrate pe obiective şi cauze idealiste.

Spre deosebire de societăţile comerciale, organizaţiile neguvernamentale obţin, de obicei, cea mai mare parte a veniturilor prin sponsorizări, donaţii sau finanţări nerambursabile (granturi) şi mai rar prin activităţi economice cu caracter profitabil

Criterii obligatorii

1. Sa funcţioneze ca entitate structurată – pot face dovada unei anumite structuri organizaţionale instituţionalizate.

Organizaţiile neguvernamentale trebuie să se ancoreze într-o realitate instituţională, să aibă scopuri explicite şi o structură organizatorică bine definită (există mecanisme interne de decizie, elaborează şi respectă propriile reguli de funcţionare, proceduri, în activitatea pe care o desfăşoară, etc.) care să le permită dezvoltarea internă şi dialogul cu alte instituţii de drept public şi/sau privat, să fie înregistrate şi să aibă statut juridic separat.

Reuniuni ad-hoc, temporare şi informale ale unui grup de persoane, nu sunt considerate ca fiind organizaţii.

2. Să respecte criteriul nondistribuţiei profitului – pot genera venituri, respectiv obţine “profit” din activităţile lor, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci sunt folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate, pentru susţinerea financiară a misiunii şi cauzei organizaţiei.

3. Sa fie de natură privată – sunt instituţional separate de autorităţile publice (fapt care nu exclude finanţarea din bugetul public), fiind constituite pe baza exercitării drepturilor la libera iniţiativă şi libera asociere;

Structura privată de organizare le diferenţiază de instituţiile publice (guvernamentale), iar interdictia de nondistribuţie a profitului le distanţează de organizaţiile pentru profit.

4. Să se auto-guverneze – au capacitatea de a-şi asuma decizii privind funcţionarea internă sau relaţiile cu alte instituţii în mod independent, iar structurile de conducere nu sunt dominate de reprezentanţii autorităţilor publice;

-Să fie conduse în regim de voluntariat – organizaţiile se bazează, în general, pe activităţi voluntare în procesul de conducere sau în acţiunile pe care le desfăşoară (fapt care nu exclude posibilitatea angajării de personal); aceste organizaţii sunt înfiinţate voluntar, fără a fi impuse de vreun organism superior.

6. Să nu aibă ca scop promovarea unei anumite religii (nemisionarismul religios), cum este cazul bisericilor, dar pot avea ca scop educaţia religioasă.

7. Să nu se implice în competiţia politică (apolitismul), adică să nu se implice în acapararea şi exercitarea puterii politice

2. Explicaţi funcţiile sectorului neguvernamental-nonprofit (cu ajutorul exemplelor de la curs sau a altor exemple) şi factorii ce contribuie la dezvoltarea diferenţiată a acestuia.

În cadrul sistemului, sectorul neguvernamental are două funcţii principale:

- funcţia de prevenire şi de corecţie, care încearcă să prevină şi să corecteze eventuale probleme, lipsuri care împiedică sectorul public şi cel privat să îşi desfăşoare activitatea. Există anumite nevoi ale comunităţii care pot fi satisfăcute mai repede, mai bine şi mai ieftin de organizaţiile neguvernamentale decât de sectorul public. Ele sunt considerate un „termometru” al comunităţii deoarece rolul lor în comunitate este de a identifica problema şi de a o rezolva. Adesea, ele pot acoperi anumite nevoi ale comunităţii mai bine şi mai ieftin decât o poate face sectorul public. De cele mai multe ori, autorităţile publice aduc ca pretext lipsa de fonduri atunci când nu pot rezolva anumite probleme ale comunităţii.

- funcţia de dezvoltare, care ajută la dezvoltarea societăţii civile, a societăţii în general prin apărarea valorilor civile, întărirea colaborării şi crearea cadrului activităţilor comune.

S-a demonstrat că prin dezvoltarea unor programe proprii de cercetare şi instruire, şi deci prin furnizarea de idei şi persoane calificate, organizaţiile neguvernamentale contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea atât a sectorului pentru profit cât şi a celui guvernamental. De altfel, o mare parte din ONG-uri încearcă să realizeze o colaborare mai bună cu autorităţile publice în cadrul anumitor proiecte.

Pe lângă aceste funcţii mai există şi altele la fel de importante:

- funcţia de prestare servicii în anumite domenii în care statul nu intervine, răspunzând astfel la necesităţile societăţii civile.

Fisiere in arhiva (1):

  • Subiecte Posibile pentru Examenul de Managementul ONG-urilor.docx