Cultura plantelor medicinale 3

Generalitati:

Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare (preparate de uz intern sau extern) sau ca extracte în vederea obţinerii de medicamente, ele trebuie sǎ aibǎ o puritate cât mai ridicatǎ.

De aceea, nu este indicatǎ folosirea plantelor medicinale care provin din zone industriale sau de pe terenuri unde s-au combǎtut agenţii patogeni sau dǎunǎtorii cu mijloace chimice.

Înainte de folosirea plantelor medicinale sub formǎ de infuzii, decocturi, tincturi, extracte sau alte forme farmaceutice destinate în special uzului intern, plantele se vor spala cu apǎ rece la fel ca fructele sau legumele.

Clasificarea preparatelor din plante medicinale, în funcţie de destinaţia utilizǎrii lor, cuprinde douǎ grupe, şi anume:

forme terapeutice de uz intern;

forme terapeutice de uz extern.

3.1. Formele terapeutice de uz intern  şi modul de preparare :

Pulberile (Pulvis) sunt cele mai simple forme, utilizându-se fie înglobate în miere, fie ambalate în caşete sau capsule operculate. De asemenea pulberile obţinute din diferite plante medicinale se pot prepara şi sub formǎ de comprimate, prin adǎugarea unor substanţe (excipienţi) care ajutǎ la menţinerea formei sub formǎ de tabletǎ. Pulberile prezintǎ avantajul cǎ nu suferǎ acţiunea termicǎ şi nici acţiunea unor solvenţi care pot sǎ le schimbe calitatea.

Maceratul este soluţia extractivǎ cea mai simplǎ obţinutǎ din plante la temperatura mediului ambiant. Acest procedeu este indicat pentru speciile de plante care conţin substanţe active care se extrag la rece, ca de exemplu: nalba mare, inul, vâscul s.a. Materia prima vegetalǎ fragmentatǎ sau întreagǎ se menţine în contact cu cantitatea de apǎ potabilǎ prescrisǎ un timp de 1-2 ore pânǎ la12 ore, agitând din când în când. Se filtreazǎ prin tifon şi se administreazǎ în aceeaşi zi fǎrǎ a fi îndulcit.

Infuzia se recomandǎ de obicei sa fie preparatǎ din flori sau din pǎrţile de plantǎ cu ţesuturi fragile (frunze, muguri, pǎrţi aeriene). Materia primǎ fragmentatǎ se introduce într-o canǎ în care se adaugǎ apoi apǎ clocotitǎ şi se acoperǎ vasul. Se lasǎ în repaus 10-15 minute. Se filtreazǎ prin tifon, care se stoarce uşor. Proporţia de materie vegetalǎ şi apǎ este de 1 linguriţǎ de plantǎ la 250ml apǎ.

Decoctul este tot o soluţie extractivǎ apoasǎ obţinutǎ la cald din materia primǎ vegetalǎ fragmentatǎ, dar menţinând la fierbere cu cantitatea de apǎ prescrisǎ. Prepararea decoctului dureazǎ timp de 5-30 minute la foc domol, în cazul în care nu se prescrie alt timp. Soluţia extractivǎ apoasǎ astfel obţinutǎ se filtreazǎ fierbinte, apoi peste plantele ca atare sau în amestec se mai aduce o cantitate de apǎ pentru a completa apa de evaporare. Acest procedeu se întrebuinţeazǎ în special în cazul materiilor prime vegetale cu consistenţǎ durǎ: rǎdǎcini, scoarţǎ (coji), unele fructe şi seminţe.

Toate aceste tipuri de soluţii extractive se preparǎ maximum pentru o zi, se pǎstreazǎ la frigider, apoi se aduc la temperatura camerei, se îndulcesc cu zahǎr sau miere, ciclamat de sodiu sau aspartam în cazul diabeticilor, precum şi în cazuri de diaree sau nu se îndulcesc deloc dacǎ se prescrie aceasta.