Microbiologie generală - vibrio parahaemolyticus

Capitol 1 Introducere

1.1Morfologie.Izolare.Condiții de creștere și dezvoltare

Bacilii sunt bacterii în formă de cilindru rotunjit la capete. Bacilul este una din formele cele mai frecvente ale bacteriei, cealaltă fiind cocul. Bacilii includ familiile Bacillus, Enterobacteriacee etc.Bacilii se prezintă izolați, grupați, câte doi, cap la cap (diplobacili) sau în lanț (streptobacili). În ciclul lor de dezvoltare, bacilii au un stadiu de rezistență (formează spori). Majoritatea speciilor sunt saprofite (exemple: Bacillus subtilis, Bacillus mycoides), câteva sunt patogene (ca Bacillus anthracis).

Microorganismele din acest gen sunt bacili Gram negativi, încurbați în virgulă, mobili printr-un flagel polar, nesporulați, necapsulați, catalazo- şi oxidazo-pozitivi. Se multiplică în mediu alcalin (pH 7-9) fiind organisme acvatice adaptate la variate salinități.

Vibrio parahaemolyticus este agentul etiologic al unor gastroenterite cu scaune sangvinolente ce apar după consumul de animale marine. De asemenea determină şi infecții extraintestinale cum ar fi infecția plăgilor, otite, conjunctivite. Aceste infecții au un caracter profesional şi apar la personalul care se ocupă cu transportul animalelor marine. Bacteria s-a izolat şi din sânge. Vibrio parahaemolyticus este o bacterie halofilă,cu sediul în mediul marin(apă și alimente derivate din fauna marină,mai ales pește oceanic)care determină la om enterite acute grave,mai ales în zonele geografice unde se consumă mult pește de mare.

La Vibrio parahaemolyticus patogenitatea este asociată cu producerea de TDH (“thermostabile direct hemolysin”) (hemolizină termostabilă directă). Aceasta este responsabilă de: hemoliza, ptc(pore-forming capacity), efectele citotoxice, letalitatea la animalele mici şi enterotoxigenicitate.

Sunt cunoscute 36 de specii de Vibrio, dintre care cel puțin 12 sunt patogene sau cu potențial patogen pentru om. Germenii din acest gen determinăcel mai frecvent boli gastrointestinale dar şi infecții invazive (septicemii cu punct de plecare necunoscut sau din plăgi suprainfectate), infecții ale plăgilor expuse la apă marină.

Tulpinile izolate de la bolnavi sunt de regulă hemolitice,iar activitatea hemolitică a acestei bacterii poartă denumirea de „fenomenul Kanagawa”.Tulpinile Kanagawa pozitive produc o hemolizină directă termostabilă,iar tulpinile Kanagawa negative produc o hemolizină termolabilă.Există tulpini care produc ambele hemolizine.Hemolizina termolabilă încrudită reprezintă un factor important de virulență pentru unele tulpini de Vibrio parahaemolyticus.Acesta este un organism halofil ce poate fi detectat în apele oceanice și costiere la temperaturi în jur de 19-20ºC.

Un studiu efectuat în golful Chasapeake(pe coastra de est a SUA)arată că bacteriile supraviețuiesc în sedimentul marin pe timpul iernii,iar apoi sunt eliberate în coloana de apă prin zooplancton din aprilie până la sfârșitul lui iunie.Aceste microorganisme nu se găsesc de obicei în adâncimile oceanelor deoarece nu pot tolera presiunea hidrostatică.Vibrio parahaemolyticus se dezvoltă optim la un pH de 7,2-7,3 și 3% NaCl sau la un pH 7,6 și 7%NaCl.