Dispozitive Biometrice

1.Generalizari

Biometria reprezinta studiul metodelor pentru recunoasterea unica a persoanelor pe baza uneia sau mai multor caracteristici fizice sau comportamentale intrinseci.Tehnologiile biometrice includ acele tehnologii care sustin utilizarea caracteristicilor fiziologice sau comportamentale umane pentru determinarea sau verificarea identitatii. Oformulare mai riguroasa ar trebui sa includa expresia utilizare asistata automat, deoareceîn multe cazuri sistemele de autentificare/ identificare bazate pe metode biometriceimplica un grad de corelatie cu decizii umane finale, în scopul stabilirii sau verificariiunei identitati.Un sistem biometric include toate componentele hardware, software si cele de reteanecesare pentru a realiza activitati de identificare si autentificare folosind metode biometrice (deci exploatând caracteristici fiziologice si comportamentale specificindivizilor pentru care se doreste verificarea identitatii).Tehnologiile biometrice sunt utilizate pentru recunoasterea identitatii pe baza unuiesantion de intrare, Securizarea accesului la sisteme de comunicatii prin metode deidentificare biometrica care se compara cu un model de referinta. Practic, metodele biometrice urmaresc identificarea unor personae prin anumite caracteristici specifice aleacestora.

Caracteristicile biometrice pot fi grupate în 2 mari clase:

1) fiziologice ± legate de componente anatomice ale corpului uman. Cea maicunoscuta dintre acestea este amprenta, utilizata de mai mult de 100 de ani în aplicatiiledin domeniul judiciar-criminalistic. Alte metode biometrice bazate pe caracteristici fizice(statice) sunt cele bazate pe caracteristici faciale, geometria mâinii si modelul irisului;

2) comportamentale ± legate de comportamentul unei persoane. Cea mai cunoscutametoda biometrica din aceasta categorie este dinamica semnaturii.

Alte abordari se bazeaza pe dinamica tastarii si recunoasterea vocii. Strict vorbind, vocea este, deasemenea, si o trasatura fiziologica, deoarece pentru fiecare persoana se pot evidentiacaracteristicivocale specifice. Sistemele de recunoastere a vocii se bazeaza pe extragerea decaracteristici acustice care reflecta atât particularitati anatomice ale persoanei, dar si aspecte dinamice.

Autentificarea biometrica se poate utiliza atât în aplicatii de control alaccesului fizic în incinte sau camere cu destinatii speciale, cât si pentru securizareaaccesului logic la resurse informatice cum ar fi baze de date (figura 1).1.

Principalele operatii pe care sistemul biometric le poate efectua sunt înregistrarea(înscrierea) si testarea (compararea pentru identificare sau pentru verificare). În timpul fazei de înregistrare, informatiile biometrice ale unui individ sunt stocate. În timpul fazei de testare, datele biometrice sunt detectate si comparate cu informatiile stocate anterior.De notat ca este crucial ca actiunile de stocare si de regasire a informatiilor, în cadrulacestor sisteme, sa fie securizate, pentru ca sistemele biometrice sa se dovedeasca robuste.

Primul bloc (senzorul) reprezinta interfata între lumea reala si sistemul biometric;el trebuie sa asigure obtinerea tuturor datelor necesare. În majoritatea cazurilor, acest bloceste un sistem de achizitie deimagini, dar el poate varia de la caz la caz, în functie denatura caracteristicilor dorite. Al doilea bloc executa toate operatiile necesare de pre- procesare ; astfel, el elimina elementele redundante din informatiile primare obtinute de blocul senzor, reducând dimensiunea datelor folosite ulterior în procesul de recunoastere.

În cadrul celui de-al treilea bloc, caracteristicile necesare (si relevante) suntextrase. Extragerea detaliilor relevante se realizeaza prin aplicarea algoritmilor dedetectie a contururilor în imagini, precum si a tehnicilor de segmentare folosite în prelucrarea imaginilor. În cazul amprentelor, detaliile relevante constau în santuri,ridicaturi si terminatii sau bifurcatii. Un vector cu valori numerice sau o imagine cu proprietati particulare se poate utiliza pentru a se crea un sablon. Un sablon este o sintezaa tuturor caracteristicilor extrase din informatiile sursa, la o dimensiune optima pentru a permite o identificare adecvata. În cursul fazei de înregistrare, sablonul biometric estestocat pe un suport care poate fi un smartcard sau o baza de date centralizata. În faza de potrivire, sablonul obtinut de la utilizatorul curent se transfer catre blocul functional careexecuta comparatia cu sabloane deja existente, estimând diferentele dintre sablonul biometric al persoanei care se autentifica si unul sau mai multe dintre sabloanele preînregistrate, prin utilizarea unui algoritm specific (de exemplu, prin calculareadistantei Hamming). Rezultatul acestei comparatii se utilizeaza ca baza pentru decizia deacceptare sau de respingere a accesului fizic sau logic; securizarea accesului fizic serefera la permiterea sau respingerea accesului în incinte sau locatii fizice cu destinatiispeciale, în timp ce securizarea accesului logic vizeaza protectia resurselor informatice side date dintr-o retea sau chiar de la nivelul unui sistem de calcul.