Laboratoare Microsoft Word

I. PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD

1.1. Procesoare de documente şi editoare de texte

Programele de editare ocupă un loc important în cadrul programelor utilitare incluse în software-ul oricărui sistem de calcul. Ele permit introducerea, într-o manieră interactivă, a unor documente şi păstrarea lor în memoria externă a sistemului de calcul, în scopul consultării sau modificării lor ulterioare. Pentru preluarea, în regim interactiv, a datelor se folosesc echipamentele de intrare (ex: tastatură, scanner, mouse etc.); la memorarea documentelor în memoria externă a sistemului de calcul se folosesc unităţi de hard-disk, floppy-disk, CD, unităţi de bandă magnetică etc. În funcţie de facilităţile pe care le oferă utilizatorului, programele de editare se împart în două mari categorii:

- programe editoare de texte

- programe procesoare de documente.

Editoarele de texte sunt destinate, mai ales, preluării de texte şi memorării lor în fişiere de tip text, adică în fişiere în care datele sunt codificate utilizând un cod alfanumeric, de exemplu codul ASCII. Fiecare sistem de operare interactiv posedă un astfel de program de editare texte, de exemplu: programul EDIT pentru MS-DOS, programul Notepad pentru Windows, editoarele ed, ex, vi, pentru Unix etc.

Editoarele de texte pot fi utilizate şi pentru preluarea în memoria externă a sistemelor de calcul a programelor, în varianta lor iniţială, aceea de program sursă. Ulterior, în cadrul mediilor de programare, a fost inclus, ca o componentă de bază, editorul de texte, tocmai pentru a putea realiza preluarea iniţială a programului sursă şi modificarea ulterioară a acestuia.

Pentru exemplificare, descriem, pe scurt, funcţiile oferite de Notepad, editorul de texte pus la dispoziţie de sistemul de operare Windows:

- această aplicaţie permite generarea de documente de tip text, pe care le memorează în fişiere ASCII cu extensia implicită .TXT

- documentele astfel memorate pot fi ulterior modificate sau listate

- este posibilă manevrarea blocurilor de text, prin copierea sau mutarea lor, de la o poziţie din text la alta; copierea unui bloc (Copy) se face cu păstrarea imaginii iniţiale a blocului în text, în timp ce mutarea unui bloc de text (Cut) se face cu ştergerea blocului din poziţia iniţială şi inserarea lui (Paste) în noua poziţie

- ca facilitate suplimentară este oferită o funcţie de căutare şi localizare în text a unui grup de caractere (Find), cu posibilitatea de repetare a căutării (Find Next) sau de înlocuire a grupului găsit cu un altul (Replace)

- în plus, aplicaţia permite inserarea în textul editat a datei şi orei curente, gestionate de sistemul de operare.

O aplicaţie procesoare de documente oferă un pachet de funcţii mult mai bogat, care permite generarea unor documente complexe, asigurând şi funcţii suplimentare de lucru cu aceste documente. Exemple de aplicaţii procesoare de documente sunt: Wordstar pentru CP/M şi preluat ulterior în MS-DOS, Write pentru mediul Windows 3.x sau Word pentru Windows 9x şi versiunile superioare. Funcţiile pe care le poate asigura un procesor de documente sunt:

- introducerea, memorarea, modificarea şi tipărirea documentului;

- definirea aspectului documentului: caracterele folosite; alinierea în pagină; formatarea paginilor;

- lucrul în document la nivel de bloc, pentru operaţii de copiere, mutare, ştergere, localizare, înlocuire etc.;

- includerea în document a unor secvenţe speciale, de exemplu: antet de pagină, sfârşit de pagină, note de subsol, comentarii pe marginea documentului, formule standard de adresare, marcaje etc.;

- includerea în document a unor obiecte: imagini, tabele, legături către alte documente (legături numite hyperlink-uri) etc.;

Anul I, Seria V, Disciplina: Informatică Economică – Capitolul I

2007/2008 2

- funcţii speciale, de tipul: verificare şi corectare automată a erorilor de ortografie, sintaxă sau formatare a documentului; evidenţa modificărilor aduse în document, prin jurnalizare sau prin evidenţă statistică; definirea şi utilizarea unor secvenţe de comenzi numite macrouri etc.

- generatoare automate diverse, cum ar fi generatorul de tabele, generatorul de documente de un anumit fel etc..

Rezultatul utilizării unui procesor de documente poate fi un document complex, care să includă atât text, cât şi imagini, reprezentări tabelare sau grafice şi care să fie corelat cu alte documente, prin intermediul legăturilor de tip hyperlink. Un astfel de document este cunoscut sub numele de document hypertext.

1.2. Noţiuni de tehnoredactare

Prin tehnoredactare se înţelege “pregătirea tehnică şi grafică a unui manuscris înainte de a începe operaţia de tipărire”. Astfel, asupra unui manuscris sunt aplicate o serie de operaţii care permit obţinerea unui document cu calităţi grafice superioare, lizibilitate, aspect plăcut, ansamblul acestor operaţii formând procesul de tehnoredactare.

Tehnoredactarea se poate face manual sau se poate face folosind ca mijloc de prelucrare calculatorul şi în acest din urmă caz poartă numele de tehnoredactare computerizată.

Unul dintre cele mai folosite programe de tehnoredactare, având o mare popularitate şi largă răspândire este procesorul de texte Microsoft Word.

Word lucrează cu documente. Documentul reprezintă ansamblul de texte, imagini, grafice etc. aparţinând aceleiaşi lucrări, deci cu legătură logică între ele.

Pentru obţinerea unui document bun pentru trebuie parcurse mai multe etape.

În primul rând trebuie să fie definit conţinutul documentului. Pe baza acestuia se stabileşte o schemă de aranjare în pagină. Acum se stabilesc: formatul paginii, numerotarea paginilor, fonturile folosite, încadrarea imaginilor, dimensiunile fonturilor etc.

A doua etapă constă în introducerea efectivă a textului. Această operaţie poate fi efectuată de o altă persoană decât cea care face tehnoredactarea.

După introducerea textului, urmează etapa propriu-zisă de tehnoredactare. În această etapă, textului introdus i se aplică o serie de transformări astfel încât el să corespundă schemei de tehnoredactare. Tot acum se introduc în text eventualele imagini grafice.

Tehnoredactarea se realizează pe mai multe niveluri: nivelul document, nivelul sectiune, nivelul paragraf şi nivelul caracter.

Nivelul document: se stabilesc caracteristici globale (formatul paginii, margini, antete şi subsoluri).

Nivelul secţiune: se caracteristici pentru o zonă de document definită ca o secţiune distinctă.

Nivelul paragraf: în tehnoredactare prin paragraf se înţelege textul cuprins între două <Enter>-uri. La acest nivel se stabilesc caracteristicile paragrafului: indentări, deplasări spre interior, modul de aliniere al paragrafului.

Nivelul caracter: se lucrează asupra caracterelor din interiorul paragrafelor pentru obţinerea unor efecte: cuvinte cheie, citate, sublinieri, îngroşări, înclinare, introducerea unor caractere speciale (săgeţi, figuri, semne speciale).

După terminarea tehnoredactării urmează etapa de tipărire. Ea se face de obicei pe o imprimantă.

După realizarea imprimării se fac corecturile pe document, apoi în memoria calculatorului. Aceste etape listare – corectare se pot repeta până se obţine o formă finală a documentului.