Laborator Formativ de Comunicare și Negociere

Competente specifice:

- disponibilitatea de adaptare la schimbare

- abilitati de comunicare integrala

- negocierea eficienta a soluţiilor adaptative

- comunicarea in situatii conflictuale.

Obiective generale:

1. aplicarea cadrului conceptual al cursului Teoria comunicarii si negocierii

2. sa exerseze comunicarea complexa, convergenta;

3. sa activeze aptitudinile si potentialul de comunicare

4. să utilizeze comunicarea in sensul intercunoasterii

5. să aplice metodologia prevenirii şi strategii rezolutive în cazul stărilor

conflictuale,

6. să desfăşoare o negociere respectând etapele acesteia,

7. să aplice diferite tehnici de negociere

Conţinutul consta intr-o serie de aplicatii menite sa dezvolte competentele specificate mai

sus şi Fişe de suport teoretic

Profesor univ. Dr. Sultana Craia

Disciplina: Laborator formativ de comunicare si negociere

Teme - aplicaţii de laborator

APLICATIA 1. MAXIMA PERSONALĂ –

Comunicarea cu sine, premisa a comunicarii interpersonale

Sarcina de lucru:

Pasul 1. Scrieţi pe o coala de hârtie maxima personala. Notaţi apoi implicaţiile pe care

acesta maximă le are în planul interrelaţionarii cu ceilalţi.

Pasul 2. Observaţi în următoarele 2 zile consecventa actiunilor dv. de comunicare cu acesta

maxima in toate situaţiile de interactiune cu alţii şi notaţi aceste observaţii.

Pasul 3. Reflectaţi asupra eventualelor aspecte negative ale comunicării cu alţii şi notaţi

câteva concluzii personale.

Profesor univ. Dr. Sultana Craia

Disciplina: Laborator formativ de comunicare si negociere

Teme - aplicaţii de laborator

Fişa 1. de suport teoretic - Comunicarea interpersonală

Aspectul definitoriu al relaţiilor interumane îl reprezintă comunicarea, de aceea

situaţia de comunicare interpersonală reprezintă una dintre cadrele de referinţă în studiile ce

vizează managementul relaţiilor umane.

Potrivit lui D.Anzieu, comunicarea “reprezintă ansamblul proceselor fizice şi

psihologice prin care se realizează punerea în relaţii cu una sau mai multe persoane, în

vederea atingerii unor obiective”.

Renumitul specialist în ştiinţele comunicării, psihologul Alex Mucchielli defineşte

comunicarea ca fiind un fenomen global din două considerente:

- în primul rând pentru că tot ceea ce este exprimat de individ face parte din

comunicarea sa – vorbe, comportamente, atitudini, paralimbaje;

- în al doilea rând datorită mizelor complexe pe care le are comunicarea: ca modalitate

de informare şi schimb de informaţii; ca exprimare a unei identităţi şi de poziţionare

în raport cu celălalt; ca încercare de influenţare a celuilalt în sensul mobilizării lui în a

acţiona pornind de la o situaţie asupra căreia există un acord; ca fixare a naturii relaţiei

care se doreşte a fi dezvoltată cu interlocutorul; ca modalitate de specificare a regulilor

şi normelor situaţiei de schimb în care intră indivizii.

Existenţa acestor mize face ca fiecare individ să participe cu întreaga subiectivitate

în comunicare, fapt ce poate distorsiona mesajul. Principalele bariere identificate în

comunicare sunt:

- fizice: deficienţe verbale, acustice, de mediu (amplasament, lumină, temperatură), ora

din zi, durata întîlnirii etc.

- semantice: vocabular, gramatică, sintaxă, conotaţii emoţionale ale unor cuvinte;

- factori interni: implicare pozitivă sau negativă, anxietate, amenijnţarea statutului,

agenda ascunsă;

- propria interpretare asupra realităţii!

În concluzie, comunicarea optimă presupune respectarea următorilor factori:

- Contextul comunicării – facilitează înţelesul simbolurilor folosite de interlocutori;

- Acceptul comunicării – este determinat de dorinţa partenerilor de a oferi un prilej de

definire a relaţiei lor;

- Permeabilitatea comunicării – presupune la nivel subiectiv existenţa simpatiilor, iar la

nivel cauzal existenţa unor canale de emisie-recepţie;

- Consistenţa de conţinut a mesajelor;

- Expresivitatea comunicării;

- Inteligibilitatea celor transmise.