Controlul și Monitoringul Mediului

Controlul şi monitoringul mediului necesită dezvoltarea şi

menţinerea unor sisteme de supraveghere continuă, care ar permite obţinerea informaţiei veridice şi complexe pentru rezolvarea problemelor legate de starea, utilizarea şi protecţia mediului şi componentelor acestuia pentru diferiţi utilizatori de informaţie din cadrul societăţii civile Pentru aşi îndeplini aceste sarcini ,Controlul şi monitoringul

mediulu utilizează o serie de metode de studiu a relaţiei dintre factori de mediu şi societate.

Aceste metode pot fi grupate astfel:

- metode pentru investigarea factorilor de mediu care sunt

împrumutate din mai multe ştiinţe şi care sunt specifice factorilor de mediu cercetaţi;

- metode experimentale, prin care se urmăreşte pe animale de

laborator acţiunea factorului de mediu cercetat, iar rezultatele obţinute sunt transpuse organismului uman;

- metode pentru investigarea organismului uman, cum sunt

metodele chimice aplicate în masă, metodele paraclinice sau de

evidenţiere a unor modificări funcţionale hematologice, serologice etc.

produse în organism, mai ales în stadii incipiente de boală, şi metode epidemiologice sau de investigare populaţională;

- metode statistice sau mai exact statistico-matematice, prin

care se prelucrează datele de investigare a mediului, cât şi cele pentru investigarea organismului uman, în vederea obţinerii unor rezultate veridice pentru a fi interpretate corect.

Cu ajutorul tuturor acestor metode Controlul şi monitoringul

mediului exercită o acţiune complexă de supraveghere permanentă a stării mediului în vederea asigurării securităţii ecologice. De aici reiese şi scopul de bază al controlului – asigurarea respectării legislaţiei ecologice, a normelor şi standardelor în domeniu, a realizării planurilor şi programelor de acţiune ale protecţiei mediului de către toate instituţiile şi organizaţiile, activitatea cărora are tangenţa directă sau indirectă cu mediul înconjurător, agenţii economici şi persoanele fizice.

În conformitate cu art.15 al Legii privind protecţia mediului

înconjurător, supravegherea mediului la nivel naţional este asigurată de Ministerul Mediului, precum şi de alte instituţii – Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Industriei de Prelucrare, Asociaţia de Stat „AGeoM”, Serviciul Silvic de Stat „Moldsilva” şi Academia de Ştiinţe a Moldovei. În plan organizaţional, reţeaua generală a Monitoringului Ecologic include posturi, staţii şi poligoane de supraveghere, laboratoare, centre de profil sau specializare, precum şi unitatea centrală – Centru de Monitoring Ecologic în cadrul

Serviciului Hidrometeo.

În funcţie de obiectivele încredinţate, Sistemul de Monitoring

Ecologic Integrat include în calitate de subsisteme atât

compartimentele de bază (aerul, apa, solul, flora, fauna, omul), cât şi factorii complementari (radiaţia solară şi tehnogenă, câmpurile electromagnetice, poluarea sonică, vibraţiile, agenţii biologici patogeni, substanţe toxice, îngrăşămintele chimice, pesticide).În plan teritorial, Monitoringul Ecologic se constituie din trei niveluri de supraveghere:

- local (în zona de activitate a întreprinderilor, în localităţi,

rezervaţii);

- regional (în limitele unităţilor administrativ – teritoriale, în

perimetrul zonelor economice şi naturale);

- naţional, care cuprinde întreg teritoriul ţării.

În prezent în Republica Moldova există diferite programe

privind controlul şi monitoringul mediului (aerului, apei, solului, flora,fauna) care, în funcţie de factorul analizat, necesită anumite metode de cercetare a acestuia.

CONTROLUL ŞI MONITORIZAREA CALITĂŢII

AERULUI ATMOSFERIC

Atmosfera constituie învelişul gazos de la suprafaţa Terrei. În

mod normal aerul atmosferic este compus dintr-un amestec de gaze în proporţie constantă şi anume: azot – 79,2 %, oxigen – 20,97 %, CO2 – 0,03 – 0,04 %, hidrogen şi gaze inerte – urme.

Prin poluarea aerului se subînţelege prezenţa în atmosferă a

unor elemente străine care nu corespund compoziţiei normale a aerului şi au acţiune nocivă asupra organismului.

Poluanţii aerului se divid în: chimici, fizici şi biologici, care pot fi în formă de gaze, vapori şi pulberi.