Impactul Proceselor Tehnologice asupra Mediului

Termenul stiintific "poluare" vine din francezul "polluer".

Poluarea este un complex de fenomene care au schimbat sau tind sa schimbe mediul ambiant in detrimentul echilibrului ecologic natural; acestea afecteaza atmosfera(cu particule,gaze.etc),apele,de suprafata ori subterane,marile si oceanele,solul,vegetatia,lumea animala si colectivitatile umane.Se disting:

-poluarea fizica ce cuprinde:

-poluarea radioactive;

-poluarea chimica(produsa de diverse substante eliberate in mediu sub forma gazoasa,lichida sau de particule solide);

-poluarea biologica(cu germeni patogeni,substante orgaanice putrescibile,etc);

-poluarea termica:cresterea peste normal a temperaturii apelor,indeosebi datorita evacuarii in reteaua hidrografica a apelor de racire de la centralele termoelectrice si atomoelectrice sau a apelor folosite in procesul tehnologic in diverse ramuri industriale;

-poluarea sonora(fonica):cresterea intensitatii si cantitatii de vibratii sonore din mediul ambiant(activitati industriale,de transport,lucrari pe diverse santiere)care creeaza discomfort si poate avea chiar efecte negative asupra sanatatii oamenilor...

Ultimele decenii pot fi caracterizate prin dezvoltarea

explozivă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC)

şi prin pătrunderea acesteia practic în toate activităţile

societăţii. Deşi este pionier în dezvoltarea acestor tehnologii,

învăţământul universitar tradiţional pare reticent în a

le aplica pentru propria restructurare.

Activităţile didactice planificate sunt împărţite în ore

de curs (prelegeri) şi ore de aplicaţii (seminare, laboratoare,

proiecte). Trebuie observat că orele de curs sunt destinate

preponderent transmiterii informaţiei de la profesor la

studenţi, primii emiţând-o pe cale orală sau vizuală (scriere

pe tablă) şi ultimii înregistrând-o în scris pe suport de

hârtie. Într-o oarecare măsură, acelaşi proces se petrece şi

la orele aplicative. Se poate constata că procesul de transmitere

a informaţiei ocupă cea mai mare parte din timp,

dezbaterea, coroborarea şi însuşirea acestor informaţii

trecând pe planul al doilea. Acest fapt a fost inerent în

perioadele în care tipărirea era mijlocul principal de

înregistrare şi transmitere a informaţiei, şi era condiţionat

de costuri impuse de acest proces. Pe măsura trecerii

timpului au apărut automultiplicarea (utilizând hârtia de

indigo) şi multiplicarea prin fotocopiere (termenul popular,

la noi, fiind „xerox”), care au golit în parte amfiteatrele.

Sistemele clasice de tipărire au suferit o evoluţie vizibilă,

trecându-se la multiplicarea prin fotocopierea manuscrisului

tehnoredactat de către autor, element care a dus la micşorarea

tirajului economic. Din ce în ce mai mult se utilizează,

însă, sisteme de înregistrare a cunoştinţelor pe suport electromagnetic

sau optic (dischete şi CD-uri), care reduc la valori

infime costurile transferului de informaţie propriu-zis. Pe

actualele CD-uri se pot introduce, într-un timp foarte scurt

şi cu costuri reduse, cursuri întregi. În această situaţie, se

pune întrebarea dacă obiectivul orelor de curs rămâne acelaşi,

şi în final, dacă marile amfiteatre mai sunt necesare în

universităţi. Trebuie văzut dacă un cadru didactic de

predare trebuie să fie în primul rând un bun prezentator al

unui material, sau mai curând realizatorul unui material cât

mai documentat şi logic, cu o prezentare cât mai didactică,

ce urmează să fie transmis studenţilor la deschiderea unui

curs pe CD sau pe alt suport. În acelaşi timp, contactul

direct cu studenţii fiind indispensabil, cursurile s-ar

transforma în ore de dezbateri şi s-ar apropia de activităţile

de seminarizare.

Această schimbare, pe care învăţământul la distanţă o

prefigurează, necesită şi schimbări de mentalitate, începând

cu renunţarea la marile amfiteatre, necesare numai pentru

acţiuni festive sau organizatorice, la redefinirea activităţilor

unui profesor (el devenind în primul rând elaborator

al unor materiale), la unificarea activităţilor de curs şi

seminar şi la o nouă normare a acestor activităţi.