Interfețe electrice

Transmisia datelor intre doua echipamente de calcul se poate realiza prin intermediul transferului serial sau paralel. Ca exemplu, in cazul unui microprocesor de opt biti, transmisia paralela a datelor inseamna utilizarea a opt cabluri electrice pentru vehicularea informatiei. Daca se utilizeaza tehnica transmisiei seriale, datele si bitii de control sunt grupate in caractere si sunt transmise secvential pe unul si acelasi circuit. Desi transmisia paralela este mai rapida ea are dezavantajul de a fi considerabil mai scumpa si, in consecinta, se utilizeaza numai pentru distante scurte. Din cauza cablurilor electrice, atat la emitator cat si la receptor este nevoie sa existe dispozitive de interfata electrica: la emitator circuitele de interfata electrica vor realiza conversia semnalelor TTL in semnale care sa permita realizarea transmisiei, iar la receptor circuitele de interfata vor efectua conversia inversa (de la semnalul receptionat in nivel TTL). In cazul transmisiei paralele a datelor astfel de circuite trebuie asigurate pentru fiecare fir ceea ce conduce la costuri de realizarea mai mari. Iata de ce transferul paralel al datelor este utilizat numai pentru distante scurte si rate ridicate de transmisie a datelor. Prin comparatie, transmisia seriala este considerabil mai lenta dar si mai ieftina.

Prezentam in continuare schema bloc a legaturii seriale dintre doua echipamente de calcul:

Circuitele de interfata electrica sunt necesare la ambele capete ale liniei, ele asigurand urmatoarele functiuni:

§ conversia formatului datelor (serial/paralel sau paralel/serial);

§ convertirea nivelurilor TTL (0 si 1 logic) in nivele electrice adecvate pentru transmisia in canal si invers

Exista trei moduri posibile pentru efectuarea transmisiei seriale a datelor:

§ simplex - datele sunt transmise intotdeauna in acelasi sens

§ semiduplex - datele pot fi transmise in ambele sensuri, alternativ

§ duplex - datele sunt transmise simultan in ambele sensuri; aceasta necesita existenta a doua canale de comunicatie.

Transmisia seriala a datelor poate fi asincrona sau sincrona. In cazul sistemelor care utilizeaza transmisia asincrona, datele nu sunt transmise continuu ci numai atunci cand sunt disponibile. Transmisia este initiata la formarea unui caracter la emitator. in intervalele de pauza linia este mentinuta in starea corespunzatoare lui 1 logic. In cazul unui sistem ce utilizeaza transmisia seriala sincrona de date, emitatorul si receptorul folosesc pentru interpretarea datelor un acelasi ceas de transmisie, ceas a carui frecventa impune si rata de transfer a datelor. Daca lungimea liniei este mare, semnalele de ceas se genereaza independent la emitator si receptor, iar emitatorul transmite periodic un semnal de sincronizare asigurandu-se astfel identitatea ceasului de la receptie cu cel de la emisie.

Alt parametru important in ceea ce priveste transmisia seriala este rata de transmisie, masurata in biti/secunda (bps). Ratele de transmisie utilizate de regula sunt urmatoarele (in bps): 110, 150, 300, 600, 1200, 2400, 4800, 9600, 19200.