Extras din laborator
2. Teoria lucrarii
Difractia: un fenomen complex, de compunere coerenta a radiatiei provenita de la mai multe surse din spatiu. In esenta ea reprezinta ansamblul fenomenelor datorate naturii ondulatorii a luminii, fenomene care apar la propagarea sa Intr-un mediu cu caracteristici eterogene foarte pronuntate.
In sens restrans, difractia consta In fenomenul de ocolire aparenta a obstacolelor de mici dimensiuni de catre lumina, sau altfel spus, in devierile de la legile opticii geometrice.
Retea de difractie: un sistem de fante paralele, egale si echidistante.
Fanta: o portiune transparenta pentru lumina, de forma dreptunghiulara, cu latimea
mult mai mica decât lungimea l<<L (Fig. 1). Directia de-a lungul careia este sesizabil
fenomenul de difractie este una singura, anume Ox; din acest motiv, reteaua este o retea unidimensionala.
Pasul (perioada) retelei: distanta dintre doua fante succesive:
a=l+b, (1)
unde b este este marimea portiunii opace, luata, de asemenea, de-a lungul directiei Ox.
Daca pe o retea de difractie este incidenta o unda monocromatica, are loc un fenomen complex: difractia luminii produsa de fiecare fantasi interferenta2 luminii provenite de la toate fantele. La o distanta suficient de mare, se poate observa o imagine caracterizata prin maxime si minime succesive.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Reteua%20de%20difractie.pdf