Potențialul turistic al județului Dâmbovița

1.Localizarea şi caracterizarea Judeţului Dâmboviţa

1.1 Aşezarea geografică.

Judeţul Dâmboviţa este situat în partea de sud a Carpaţilor Meridionali, la intersecţia paralelei de 45° latitudine nordică cu meridianul de 25,30° longitudine estică. Se întinde pe o suprafaţă de 4054 km pătraţi, ocupând 1,7% din suprafaţa României si are o populatie de 534171 de locuitori (la 1 ianuarie 2007)

Judeţul Dâmboviţa se învecinează cu judeţele: Argeş, Prahova, Ilfov, Giurgiu, Teleorman şi Braşov.

Resedinţa jud. este municipiul Târgovişte. În componenţa jud. mai intră 5 oraşe ( Găieşti, Fieni, Moreni, Pucioasa şi Titu ) precum şi 76 de comune şi 361 de sate.

1.2 Infrastructura de acces şi de alimentare

Infrastructura judeţului Dâmboviţa se compune din: Autostrada Bucureşti-Piteşti (drum european) care tranzitează judeţul pe o lungime de 31 km; 6 drumuri naţionale (DN 1A; DN, DN 61, DN 71, DN 72, DN 72A) şi 132 de drumuri comunale.

Ca artere mai importante sunt tronsoane din:

- autostrada Bucuresti – Pitesti

- DN 7 Bucuresti – Titu – Gaesti – Pitesti

- DN 1A Bucuresti – Ploiesti

- DN 71 Bucuresti – Targoviste – Brasov

- DN 72A Ploiesti – Targoviste – Campulung

De asemena, judeţul este tranzitat şi de o reţea de cale ferată pe rutele:

1. Bucureşti, Titu, Găeşti, Piteşti;

2.Titu, Târgovişte, Pucioasa, Fieni, Pietroşiţa

3. Târgovişte, Mija, I.L. Caragiale, Ploieşti.

Deoarece oraşul se află la numai 75km de Bucureşti este şi un important nod de cale ferată ceea ce facilitează contactele permanente cu toate orasele mari ale tării, în toate domeniile vieţii şi activităţile sale.

Populaţia judetului Dâmboviţa este de 534171 locuitori însa se anticipează o scădere până în 2025 cu aproximativ 72.3 mii persoane.

Situat în partea central sudică a ţării, în imediata proximitate a capitalei, judeţul Dâmboviţa este aşezat pe văile superioare ale râurilor Ialomiţa şi Dâmboviţa şi cursul mijlociu al râului Argeş.Este un judeţ cu un potenţial turistic ridicat, însă nevalorificat. Infrastructura precum şi aşezarea geografică favorizează dezvoltarea turismului, şi să nu uităm că Târgovişte a fost capitala Ţării Româneşti vreme de peste 3 secole, ceea ce a constituit un avantaj enorm, pentru că aici s-a dezvoltat, fără exagerare, o mare parte din istoria şi cultura românilor.

1.3 Vechime şi dezvoltare istorică

Judeţul Dambovita şi-a luat numele de la râul ce-l străbate în tot lungul său.

Pe teritoriul acestui ţinut a fost înfrântă la 1396 oastea lui Ludovic cel Mare, regele Ungariei, venită să pedepsească pe Vlaicu, voievodul « rebel » al Ţării Româneşti.

Oastea - se ştie - a fost pusă pe fugă de vornicul Dragomir, pârcălabul de Dâmboviţa, cu oştenii săi, iar capii ei ucişi. Au pierit atunci Nicolae, voievodul Transilvaniei, şi Petru, vice-voievodul său, Desideriu Vas şi Petru Ruffus, castelan al Cetăţii de Baltă « şi mulţi alţi cavaleri şi nobili aleşi ».

În această regiune, la Târgovişte, a fost a treia şi cea mai glorioasă capitală a Ţării Româneşti.

În 1642, Sultanul Mahomed II pornind într-o expediţie împotriva lui Vlad Ţepeş, trecu prin Târgovişte, pe care o află deşartă şi înaintă, în sus, pe valea Ialomiţei. Aci îl aştepta viziunea acelei păduri de ţepe « pari nenumăraţi şi împlântaţi, în cari în loc de poame se atârnau trupuri », cum spune cronicarul. Erau prinşi Turci pe care Ţepeş îi executase într-astfel. Se spune că de spaimă, sultanul a luat calea întoarsă.

La 16 octomvrie 1595, Mihai asediă Târgoviştea ocupată de Turci cu două luni înainte, o cuceri şi apoi, într-un mers fulgerător, aruncă pe Turci peste Dunăre.

Pe teritoriul acestui judeţ, la Finta în 1653 Matei Basarab învinge armatele moldovene şi căzăceşti ale lui Vasile Lupu şi ale ginerelului acestuia Timuş Hmielniţchi, venite să-i ia tronul.

În apropiere de Târgovişte a fost tăiat de iatagane şi aruncat în fântână, la 27 mai 1821, trupul marelui revoluţionar Tudor Vladimirescu.

2.Prezentarea potenţialului turistic al Judeţului Dâmboviţa

2.1 Relieful. Climă. Hidrografie. Floră şi vegetaţie. Faună.

Relieful este desfasurat pe toate cele trei trepte cu o scadere a altitudinilor dinspre nord spre sud. Astfel in nordul judetului se situeaza Muntii Bucegi (vf. Omu - 2505 m), Muntii Leaota (vf. Leaota - 2133 m). Mai la sud treapta urmatoare este reprezentata de dealuri subcarpatice si Piemontul Candesti parte componenta a Piemontului Getic. In partea sudica a judetului forma dominanta de relief o reprezinta campiile apartinand de Campia Romana (Campia Titu, Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia Gavanu-Burdea, Campia Cricovului si Campia Vlasiei)

Clima este temperat continental moderata cu o etajare evidenta cu ierni aspre si lungi in zonele de munte si veri deosebit de calde in sudul judetului. Precipitatiile sunt de asemenea neuniforme variind intre 500 mm in zona de campia si 1200 mm in zonele montane. Vanturile dominante bat din nord-vest sau nord-est.

Hidrografia este reprezentata de raurile Dambovita, Ialomita, Arges, Crevedia, Ilfov, Sabar, Cobia, Neajlov, Glavacioc. Lacurile sunt artificiale in marea lor majoritate: Scropoasa, Dobresti, Moroeni, Pucioasa - folosite pentru scopuri hidroenergetice; Bungetu.

În zona de munte se constată o etajare a vegetaţiei, începând în zona dealurilor unde predomină pădurile de foioase, continuând cu răşinoasele. În dealurile subcarpatice, alternează pădurile de foioase şi gorunete, iar în zonele de câmpie apar insular păduri de măces,corn, în timp ce la nivelul solului există o bogată pătură de erbacee.

În jud. Dâmboviţa fauna este bogată şi diversă. În zona montană cele mai întâlnite mamifere sunt: ursul, cerbul, mistreţul şi râsul, pe lângă acestea se mai pot întâlni mici vieţuitoare, păsări, reptile, iar pe culmile Bucegilor trăieşte capra neagră. În zona de deal trăiesc rozătoare, cele mai reprezentative fiind: iepurele, jderul, veveriţa, precum şi unele carnivore precum ursul şi lupul. În silvostepa se pot întâlni rozătoare, reptile şi păsări cum ar fi cocoşul şi coţofana. În apele râurilor există o varietate de specii de peşti, cei mai întâlniti fiind păstrăvul, cleanul şi mreana, iar în bălţi predomină crapul şi carasul.