Studii Biotehnologice Privind Obținerea unui Inoculant pe Bază de Lactobacillus Acidophilus pentru Silozuri de Coceni de Porumb

Domeniu: Agronomie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 68 în total

Cuvinte : 15682

Mărime: 831.73KB (arhivat)

Publicat de: Zamfir-Haralambie Pantea

Puncte necesare: 12

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf.Univ.Dr.Vamanu Adrian

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul 1
Introducere 4
Capitolul 2
Consideraţii generale privind problematica însilozării biomasei vegetale 6
2.1. Compoziţia furajului destinat însilozării 6
2.2. Bacteriile acidolactice utilizate pentru inocularea silozurilor 10
2.3. Inocularea silozului cu LAB 14
2.4. Deteriorarea aerobică a silozului 15
2.4.1. Metode pentru studiul degradării aerobe a silozului 17
2.4.2. Cauzele microbiene ale degradării aerobe 19
2.4.3. Prevenirea deteriorării aerobe a silozului 23
2.5. Drojdiile silozului matur 27
2.6. Capacităţile antifungice ale bacteriilor acidolactice 30
Capitolul 3
Materiale şi Metode 37
3.1. Metode de calcul al parametrilor cinetici 37
3.1.1. Determinarea valorii vitezei specifice maxime de creştere celulara, μmax 37
3.1.2. Metoda statistică pentru calcularea vitezei specifice de creştere celulară, μ 38
3.1.3 Determinarea timpului de dublare a concentraţiei celulare (TD) 38
3.1.4. Determinarea productivităţii celulare 39
3.1.5. Determinarea densităţii optice 39
3.1.6. Determinarea pH-ului soluţiei 40
3.1.7. Determinarea producerii de acid lactic 40
3.1.8. Determinarea cantităţii de glucide consumate 40
3.2. Condiţii de însilozare 42
3.3. Medii de cultură utilizate 42
3.3.1. Mediu MRS 42
3.3.2. Mediu Rogosa 43
3.3.3. Mediu LIA 44
3.4. Tulpina bacteriană 44
Capitolul 4
Rezultatele obţinute şi interpretarea lor 45
4.1. Standardizarea inoculantului 45
4.2. Evoluţia tulpinii Lactobacillus acidophilus la nivel de laborator 46
4.3. Analiza bacteriilor lactice dezvoltate în siloz 56
4.4. Evoluţia parametrilor de conservare 57
4.5. Conţinutul în acid lactic al silozului 59
Capitolul 5
Concluzii 60
Capitolul 6
Bibliografie 62

Extras din licență

Capitolul 1

Introducere

Scopul tezei de licenţă a fost de a identifica un inoculant pe bază de Lactobacillus acidophilus care va proteja silozul de coceni de porumb de la degradarea aerobă.

Introducerea inoculanţilor a facilitat foarte mult conservarea silozului, a oferit o calitate superioară acestuia, iar o industrie mare de inoculanţi a contribuit la dezvoltarea pieţei. Din nefericire calitatea superioară a silozului este predispusă la degradare aerobă, iar tehnicile moderne ale silozului bine uscat şi ale celui din baloţi urmăresc rezolvarea acestei probleme. În concluzie, silozul bine uscat este adesea conceput în ideea că acesta nu are nevoie de o inoculare cu o tulpină de bacterii acidolactice (LAB), deoarece conţinutul mare de zahăr va stimula dezvoltarea LAB epifite la un nivel suficient.

Dezvoltarea unui inoculant cu capacităţi antifungice pentru siloz s-a axat pe un număr de microorganisme potenţiale cu abilităţi de inhibare a organismelor fungice care cauzează deteriorarea silozului.

Silozul este produsul fermentat acid obţinut în urma fermentaţiei anaerobe a furajului, scopul fiind conservarea recoltelor verii pentru iarnă.

Compoziţia silozului depinde de recolta însilozată, dar cel mai important factor controlabil care determină calitatea însilozării este conţinutul de apă. În general, în mod indirect ne referim la substanţa uscată (SU), care este definită ca suma totală a altor constituenţi (incluzând compuşii organici volatili) – după uscare conţinutul în substanţă uscată va fi în jur de 15-40 %.

Substanţa uscată este parametrul cel mai frecvent menţionat când se discută calitatea însilozării. Ea influenţează direct microflora, selectată din acele organisme cele mai capabile să supravieţuiască în condiţii de mediu umede sau uscate, şi indirect, pentru că furajul uscat va conţine un concentrat superior de zahăr şi alţi compuşi solubili. Este afectată de asemenea creşterea produsului efluent (efluentul este lichidul rezultat în urma descompunerii furajului şi , în cele mai multe cazuri, excesului de efluent îi este permis să se scurgă afară din siloz. Acest efluent cu un pH scăzut şi o concentraţie mare de compuşi organici este un potenţial pericol pentru mediul înconjurător.

Substanţa uscată este iniţial obţinută printr-o tehnică de uscare după ce recoltarea este făcută, dar înainte de însilozare. Recolta este lăsată pentru o perioadă de timp pe câmp să se usuce şi gradul de uscare este controlat de către lungimea acestei perioade (de obicei o zi sau două).

Rata la care se realizează uscarea depinde de condiţiile meteorologice şi de asemenea de tipul de recoltă care se usucă. Charmley şi Veira (1991) au uscat lucerna timp de 24h, iar conţinutul de substanţă uscată a fost crescut de la 17% la 28%.

În contrast, Rooke şi colab. (1985) au descoperit că substanţa uscată din ierburile utilizate ca furaj (Lolium sp.), care prin comparaţie este o recoltă mai rezistentă a crescut de la 17% la doar 23% după 48h de uscare. Substanţa uscată creşte odată cu vârsta recoltei de pe câmp, atunci când recoltarea se face mai târziu, produsele tind să fie mai uscate. Procentul de substanţă uscată la însilozare constă în carbohidraţi solubili şi insolubili, compuşi proteici şi compuşi azotaţi solubili şi cenuşă (compuşi minerali rămaşi în urma arderii complete) toate în proporţii variabile.

Problemele întâlnite în cercetarea însilozării constau în faptul că materialul supus studiului variază de la sezon la sezon şi de la o locaţie la alta.

Unele dintre aceste variaţii pot fi atribuite efectelor de operare sau mecanismelor specifice de recoltare şi însilozare a recoltei, dar în mare parte se datorează factorilor care nu pot fi controlaţi precum condiţiile meteo, condiţiile solului şi microflora existentă.

Substanţa uscată şi conţinutul proteic rămân în mare măsură neschimbate prin însilozare, dar carbohidraţii solubili în apă (WSC) se degradează.

Degradarea poate fi atribuită acţiunii microorganismelor, cu pierdere de WSC fie prin conversia în acizi organici, fie prin oxidarea totală a acestora.

Capitolul 2

Consideraţii generale privind problematica însilozării biomasei vegetale.