Particularități ale bronhopneumopatiei obstructive cronice la vârstnici

INTRODUCERE

Bronhopenumopatia cronică obstructivă (BPOC) rămâne în atenţia specialiştilor ca afecţiunea cea mai ancorată în viaţa societăţii noastre prin gradul mare de incapacitate de muncă, de morbiditate şi mortalitate pe care le induce şi care pune cele mai mari probleme sistemelor medicale. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a tras un semnal de alarmă estimând că în 2020 această boală va fi instalată într-un „fotoliu comod” în primul rând pe lista cauzelor letale, astăzi ocupând poziţia a 4-a în ceea ce priveşte mortalitatea pe glob. Trendul evolutiv galopand a făcut ca BPOC să devină o problemă globală majoră, datorită în principal creşterii incidenţei fumatului predominant în ţările în curs de dezvoltare; majoritatea bolnavilor de BPOC au fost sau sunt fumători. În ultimul deceniu, s-au făcut eforturi imense pentru elucidarea mecanismelor fiziopatologice care au demonstrat că boala are la bază un proces inflamator cronic, care se perpetuează chiar şi la cei care au renunţat la fumat şi ca în multe cazuri această inflamaţie se extinde la muşchii scheletici, sistemul osos, metabolic, făcând ca BPOC să fie actual percepută ca o boală cu componente sistemice multiple. Conform OMS, BPOC afectează capacitatea de a respira şi ucide, anual, peste trei milioane de persoane. Structura lucrăii cuprinde două părţi: o parte generală care relevă informaţii despre bronhopneumopatia obstructivă cronică şi partea specială a lucrării bazată pe analiza statistică a cazurilor cu BPOC internaţi în perioada 2011-2012, realizată dintr-un eşantion de pacienţi de vârsta a treia cu afecţiuni respiratorii. Iniţiativa Globală privind Bronhopneumopatia Cronică Obstructivă (GOLD) este elaborată în colaborare cu Institutul Naţional al Inimii, Plămânului şi Sângelui din Statele Unite (NHLBI) şi cu OMS - Obiectivele sale constau în conştientizarea problemei reprezentate de BPOC şi scăderea morbidităţii şi mortalităţii determinate de această boală. Programul GOLD urmăreşte îmbunătăţirea acţiunilor de prevenire şi tratament al BPOC printr-un efort convergent la nivel global al persoanelor implicate în toate domeniile legate de sănătate şi în politicile de sănătate, precum şi încurajarea unui interes renăscut pentru cercetarea acestei maladii cu prevalenţă foarte mare. Raportul GOLD, Strategia Globală pentru Diagnosticul, Tratamentul şi Prevenirea BPOC, reprezintă un plan de management al BPOC cu patru componente: Evaluarea şi monitorizarea bolii; Reducerea factorilor de risc; Tratamentul BPOC stabile; Tratamentul exacerbărilor.

Raportul se bazează pe cele mai acceptate concepţii actuale asupra patogenezei BPOC şi pe datele disponibile despre cele mai adecvate strategii de tratament şi prevenire. În ţara noastră potrivit unui studiu de prevalenţă a bolilor respiratorii cronice realizat de Societatea Română de Pneumologie şi Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate, peste 600.000 de români suferă de bronhopneumopatie obstructivă cronică. 'Un adult de peste 40 de ani din 10 suferă de BPOC, ceea ce înseamnă ca 600.000-800.000 de români suferă de această boală, însă doar 25% dintre aceştia sunt diagnosticaţi'. În România, peste 80% dintre adulţi fumează, potrivit studiului de prevalenţă a bolilor respiratorii cronice, prezentat de Societatea Română de Pneumologie. Studiul mai arată că 13% dintre români suferă de bronşită cronică, 5,2% - de rinită alergică, în timp ce bolile obstructive cronice au o incidenţă de 35%. Apariţia acestora este favorizată de fumat, atât de cel pasiv, cât şi de cel activ.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I: ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator cuprinde căile respiratorii care sunt reprezentate de cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee şi bronhii. (Anexa nr.1)

I.1. CĂILE RESPIRATORII

Cavitatea nazală este formată din două spaţii simetrice numite fose nazale, situate sub baza craniului şi deasupra cavităţii bucale. Fosele nazale sunt despărţite de septul nazal şi comunică cu exteriorul prin orificiile narinare, iar cu faringele, prin coane. Anterior, fosele nazale prezintă piramida nazală, cu rolul de a le proteja, dar şi cu rol estetic. În jurul orificiilor narinare sunt muşchi ai mimicii. În interior, fosele sunt acoperite de mucoasă nazală, care are o structură deosebită în partea superioară, la acest nivel aflându-se mucoasa olfactivă, care conţine neuronii bipolari. De la aceste celule pleacă nervii olfactivi. Partea inferioară, numită mucoasă respiratorie, este mai întinsă şi are o vascularizaţie bogată. Are în structura sa un epiteliu cilindric ciliat. Din cavităţile nazale, aerul trece prin faringe, care reprezintă o răspântie între calea respiratorie şi cea digestivă. Laringele este un organ cu dublă funcţie: respiratorie şi fonatorie. Laringele are o formă de trunchi de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu faringele printr-un orificiu, delimitat anterior de epiglotă şi posterior de cartilajele aritenoide. Vârful laringelui se continuă în jos cu traheea. Laringele este format din cartilaje legate între ele prin ligamente şi articulaţii. Pe cartilaje se prind muşchii laringelui, care sunt striaţi. Aspectul interior al laringelui - pe pereţii laterali ai laringelui se află două perechi de pliuri cu direcţie antero-posterioară: două superioare – vestibulare şi două inferioare, corzile vocale, care delimitează orificiul glotic. Funcţia fonatorie a laringelui - Laringele este organul vorbirii, graţie corzilor vocale. Producerea sunetelor este determinată de apropierea corzilor vocale, care astfel îngreunează gloata. Cu cât corzile vocale sunt mai apropiate una de cealaltă sunetele emise sunt mai înalte. Sunetele sunt produse prin vibraţia corzilor vocale la ieşirea aerului din plămâni. Ele vor fi întărite atât de cavităţile: toracică, nazale, bucale, cât şi de sinusurile paranazale, care au rol de cutie de rezonanţă. La producerea sunetelor articulate mai participă limba, buzele, dinţii şi vălul palatin. Din combinarea sunetelor articulate rezultă vorbirea.