Rolul Asistentei Medicale în Îngrijirea Bolnavilor cu Accident Vascular Cerebral

Domeniu: Anatomie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 93 în total

Cuvinte : 15845

Mărime: 13.79MB (arhivat)

Puncte necesare: 11

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SI CERCETARII STIINTIFICE SCOALA POSTLICEALA SANITARA ”FUNDENI” BUCURESTI SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAPITOLUL I : Noțiuni de anatomie și fiziologie a sistemului nervos. .pg 4
CAPITOLUL II : Accidentul vascular cerebral
1. Definiție .pg 19
2. Istoricul bolii .pg 19
3. Clasificarea accidentelor vasculare cerebrale .pg 22
4. Cadru etiopatogenic .pg 24
5. Simptomatologie .pg 27
6. Examene paraclinice și de laborator .pg 35
7. Diagnostic pozitiv și diferențial .pg 36
8. Tratament .pg 39
9. Evoluție și prognostic .pg 41
CAPITOLUL III : Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu accident vascular cerebral .pg 42
1. Pregatirea și asistarea explorărilor paraclinice ale sistemului nervos .pg 44
2. Administrarea medicamentelor pe cale orală, parenterală .pg 51
3. Îngrijirea bolnavilor imobilizați .pg 53
4. Îngrijirea escarelor .pg 54
5. Tratamentul ictusului.pg 58
6. Îngrijirea bolnavilor comatoși .pg 59
7. Profilaxia accident vascular cerebral .pg 62
8. Recuperarea bolnavilor cu accidente vasculare cerebrale.pg 65
Cazuri clinice și procese de îngrijire .pg 70
BIBLIOGRAFIE .pg 93

Extras din licență

MEMORIU JUSTIFICATIV

Bolile cerebro-vasculare au o morbiditate și mortalitate crescută, numărul cazurilor sporind datorită frecvenței aterosclerozei și hipertensiunii arteriale, dar și prelungirii duratei medii de viață a omului societății moderne care favorizează posibilitatea apariției accidentului vascular cerebral pe fondul sclerozei vasculare fiziologice.

Din nefericire, tulburările vasculare ale creierului au o incidență din ce în ce mai timpurie, aparținând vârstei mijlocii și uneori chiar vârstei tinere, oameni în plină activitate și sănătate, aparent, căzând victime acestei afecțiuni.

Efectuând stagiul într-o secție de neuro-chirurgie, unde oamenii sunt aproape dependenți de prezența și ajutorul asistentelor medicale trebuie să recunosc că mi-am descoperit latura umană, feminină și maternă: oamenii în calitatea lor de pacienți, tânjesc mai mult după un zâmbet, o figură luminoasă și înțelegătoare, o vorbă blândă și veselă decât după tratamentul medicamentos.

Pornind de la ideea că accidentul vascular cerebral este cel mai important capitol din patologia creierului m-am hotărât, ca la lucrarea de diplomă, să îmi aleg tema : ”Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral”.

CAPITOLUL I

Noțiuni de anatomie și fiziologie

a sistemului nervos

Totalitatea organelor se constituie predominant din țesut nervos specializat în receptarea, transmiterea și prelucrarea excitațiilor sau informațiilor din mediul intern sau extern și formează sistemul nervos, pe care îl găsim în componența tuturor organismelor.

Organismul uman se comportă ca un complex unitar-funcțional datorită coordonării și reglării nervoase, proprietăți ale sistemului nervos.

ROLUL SISTEMULUI NERVOS :

- este de a face legătura între mediul extern și organism,

- a regla, coordona și conduce activitatea tuturor țesuturilor, organelor și sistemelor ce alcătuiesc organismul,

- a adapta organismul la mediul extern și de a dirija funcțiile interne ale acestuia.

Excitațiile, stimulii proveniți din țesuturi și organe ale corpului sau din contactul organismului cu exteriorul sunt primite de către sistemul nervos sub forma influxului nervos ce este analizat, elaborându-se, pe baza lor, comenzi trimise sub formă de impulsuri spre toate organele și sistemele.

Aceste „răspunsuri” aparțin etajelor superioare ale sistemului nervos, dar organul care conduce propriu-zis funcțiile acestora este scoarța cerebrală.

Realizarea unității diferitelor organe și sisteme ale organismului, precum și unitatea dintre organism și mediu este efectuată prin acte reflexe, acestea fiind arcurile reflexe simple și complexe.

Elementele componente ale arcului reflex sunt :

- receptorii,

- calea aferentă,

- centrii nervoși de integrare,

- calea eferentă,

- efectorii.

Receptorii sunt formațiuni sau organe specializate în

recepționarea modificărilor fizice și/sau chimice din mediul intern sau extern pe care le transformă în flux nervos. Receptorii care receptează stimulii din mediul extern se numesc exoreceptori și se găsesc la nivelul pielii și în mucoasa nazală superioară, în retină. Receptorii care receptează stimuli din mediul intern se numesc interoreceptori și se găsesc în oase, tendoane, mușchi – situații în care se numesc proprioreceptori – sau pot fi întâlniți în organele interne și se numesc visceroreceptori.

Calea aferentă poate fi alcătuită din unul sau mai mulți neuroni care transmit fluxul nervos la centrii nervoși de integrare, care sunt grupe mari de neuroni situate în substanța cenușie a sistemului nervos central. La acest nivel se prelucrează informațiile și se elaborează răspunsurile adecvate.

Calea eferentă este formată din unul sau mai mulți neuroni care transmit sub forma de influx nervos comenzile elaborate de centrii nervoși de integrare la organele efectoare.

Organele efectoare sunt reprezentate prin musculatura scheletică și viscerală și prin glandele cu secreție internă sau externă. Musculatura răspunde prin contracție, iar glandele prin secreție.