Asigurări de bunuri, calamități naturale și accidente

CAPITOLUL I

NECESITATEA SI FORMELE PROTECŢIEI OMULUI ŞI BUNURILOR SALE ÎMPOTRIVA CALAMITĂŢILOR NATURALE ŞI A ACCIDENTELOR

Activitatea cotidiană presupune, prin excelenţă, confruntarea unor diverse riscuri, atât pentru indivizi, cât si pentru societăţile comerciale. Important este să nu confundăm riscurile doar cu pierderile.Asumarea unora dintre ele poate determina fie rezultate pozitive (câstiguri), fie negative (pierderi). Acestea sunt asa numitele riscuri speculative, ca de exemplu riscul de a investi într-o afacere sau riscul încheierii unui contract de căsătorie. Această categorie de riscuri nu poate fi asigurată, consecinţele lor ramânând exclusiv în sarcina celor care şi le asumă.

O categorie deosebită o constituie riscurile a căror eventuală producere ar determina doar pierderi, traduse în ultima instanţa în pierderi de natura financiară. Acestea sunt riscurile pure, care fac dealtfel si obiectul asigurărilor: incendii, explozii, inundaţii, cutremure sau orice tip de accidente. Se poate afirma că obiectivul fundamental al asigurărilor îl constituie tocmai furnizarea mijloacelor necesare pentru compensarea respectivelor pierderi.

De cealaltă parte întâlnim riscurile unde se poate câştiga,o categorie aparte fiind riscul ratei dobânzii la creditele bancare.

1.1. Efectele distructive ale naturii si accidentele

Producerea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjeneasca activitatea economică, să pună în pericol viaţa sau integritatea corporala a oamenilor. Pe scurt, omul este supus unor pericole multiple si variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiţi factori sociali ori social - economici.

Pentru a putea evita actiunea efectelor unor pericole, omul trebuie să le cunoasca pentru a se pune la adăpost de efectele lor şi pentru a putea acţiona împotriva lor ca de exemplu:

FORŢELE NATURII declanşează calamitaţile cu efecte distructive ce constituie riscuri asigurate cum ar fi: ploi torenţiale, grindina, uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ, trasnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpada, etc., ce pot provoca pagube materiale sau accidente.

Pierderile potenţiale cauzate de catastrofe naturale sunt în continuă creştere datorită creşterii populaţiei, a densităţii bunurilor de valori materiale mari. Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie, precum şi efectele pe termen lung ale producerii acestora obliga la o studiere atentă a fenomenului şi sub aspectul asigurării care ar putea, prin rolul şi natura ei, să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să-i repună pe cei afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului.

"Catastrofa naturală" defineşte un eveniment cauzat de forţele naturii. Consecinţele au o mare amploare şi implică pagube mari, care afectează contracte de asigurare si mulţi asiguraţi.

Printre cele mai păgubitoare dintre calamităţile naturale sunt: seceta, cicloanele (uraganele), inundaţiile, cutremurele de pământ, incendiile şi accidentele.

a) Seceta afectează puternic activitatea economică, şi prin aceasta pericliteaza însăşi viaţa oamenilor şi a animalelor. Se poate defini prin diminuarea umidităţii din atmosfera, uscarea progresiva a pământului, ce duce la întreruperea procesului vegetativ, din cauza insuficienţei sau a lipsei totale a precipitaţiilor şi/sau a temperaturilor atmosferice ridicate ;conduce la diminuarea sau la compromiterea întregii recolte din zonele calamitate.

b) Inundaţiile se produc, de regulă, primăvara în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii bruşte a zăpezii ori a gheţii şi vara în regiunile cu climat tropical ori musonic. Precipitaţiile sub formă de averse, ca şi ploile liniştite de lungă durată, cele căzute pe terenuri impermeabile ori în pantă abruptă conduc, de asemenea, la ieşirea râurilor din matca şi la revărsarea lor. Fisurarea digurilor, ruperea barajelor, blocarea unor cursuri de apă de trunchiuri de copaci, crengi, pietre şi alte aluviuni provoacă inundaţii extrem de păgubitoare.

d) Cutremurele de pământ reprezintă cea mai distructivă dintre catastrofele naturale, deoarece pot provoca imense pagube materiale, la suprafaţa pământului, precum si modificări profunde ale structurii subsolului şi ale regimului de scurgere a apelor. Dintre tipurile de cutremure înregistrate, cele de prăbuşire sunt violente, dar nu afectează decât zone restrânse, cele vulcanice însoţite de erupţii vulcanice si se resimt pe arii relativ limitate; în schimb cutremurele tectonice sunt de departe cele mai importante.

Periodicitatea cutremurelor puternice din ţara noastră, având epicentrul în zona Vrancea, este de cca. 30 - 40 ani. Jumătate din teritoriul României se află în zona seismică, unde se află un potential economic ridicat si unde sunt concentrate mari aglomerări urbane, inclusiv în Bucureşti, Ploieşti, Galati, Focşani şi mai nou, Timisoara.

Conştientizarea unui asemenea pericol pentru populaţie determină factorii de decizie să acţioneze şi să sprijine financiar consolidarea clădirilor aflate într-o stare avansată de degradare din cauza vechimii şi/sau faptului că au suferit urmările altor cutremure.

e) Incendiile au provocat de-a lungul timpului si continuă să provoace şi astăzi importante pierderi materiale. Declanşate de trăsnete, creşterea temperaturii peste anumite limite, autoaprinderea pădurii, explozii, incendiile constituie un factor perturbant al activităţii economice, al vieţii oamenilor, al echilibrului ecologic. Ele distrug valori materiale utile, uneori greu sau imposibil de înlocuit, întrerup procese de producţie, afectează transporturile, periclitează viaţa şi integritatea corporală a oamenilor.

Se mai pot întâlni şi incendii produse din alte cauze decât factorii naturali, cum ar fi scurt circuit electric, acţiune a omului, din activităţi economice, etc. cu aceleaşi efecte distrugătoare pentru om şi natura.