Evoluții recente în cadrul pieței de asigurări și reasigurări pe plan intern și internațional

INTRODUCERE

Gesturile, hotărârile, faptele şi activităţile omului sunt supuse elementelor de risc. Consecinţele riscurilor cu care ne confruntăm zilnic în viaţa personală şi în afaceri, nu dau naştere numai la suferinţă, durere, necazuri. Aceste consecinţe sunt şi de ordin financiar şi pentru acest motiv există asigurarea : pentru a înlătura sau diminua pierderile financiare ale unui dezastru. În funcţie de cauzele ce stau la baza producerii pagubelor, unele dintre acestea sunt independente de voinţa omului, adică au un caracter obiectiv, în timp ce altele sunt legate de comportamentul omului, adică au un caracter subiectiv. Prevenirea apare astfel ca cel mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor. În realitate s-a dovedit însă, că ea are destul de rar un efect radical, îndeosebi atunci când riscurile sunt generate de forţele naturii.

Amploarea riscurilor de toate categoriile, care afectează un număr tot mai mare de persoane fizice sau juridice, impune ca fiind strict necesară sporirea activităţii de asigurare.

În contextul economiei de piaţă asigurările şi reasigurările se constituie într-o ramură de activitate, un sector al serviciilor cu caracter financiar, cu multiple valenţe. Dezvoltarea industriei asigurărilor şi reasigurărilor prezintă conotaţii economice complexe, ce implică nu doar persoanele asigurate sau firmele reasigurate, ci întreaga societate.

Lucrarea de faţă îşi propune să pună în lumină ultimele evoluţii ale pieţei de asigurări şi reasigurări, la nivel internaţional, dar şi pe piaţa României. Nu am pretenţia de a fi tratat tema în întregime, tocmai din cauza complexităţii, însă cred că am reuşit să atrag atenţia asupra numitor aspecte, cum ar fi necesitatea asigurării în eventualitatea producerii unor fenomene naturale catastrofale, cum ar fi tsunami din Asia în decembrie 2004 sau a reasigurării în cazul firmelor care au asigurat clădirile prăbuşite în urma atentatelor criminale de la World Trade Center, în Statele Unite, în septembrie 2001.

Am structurat lucrarea în 4 capitole, în primul capitol prezentând noţiunile teoretice de asigurare şi reasigurare, cine sunt asigurătorii, reasigurătorii şi consumatorii de asigurare, care sunt intermediarii în domeniul asigurărilor şi cadrul legislativ din România. Capitolul doi al lucrării prezintă o panoplie a riscurilor asigurabile, precum şi a celor specifice industriei asigurărilor, riscurile catastrofale, aici având şi studiul de caz bazat pe recentul fenomen de tsunami din Asia din decembrie 2004 şi desigur elemente de management al riscurilor din perspectiva asigurătorilor. Capitolul trei, cel mai complex, prezintă ultimele evoluţii, din anii 2002-2004 pe principalele pieţe de asigurări ale lumii (SUA, EUROPA şi desigur ROMÂNIA). Capitolul patru prezintă succint două din principalele manifestări dedicate pieţei de re/asigurări din România, Prima Conferinţă a Brokerilor de Asigurare din România şi Forumul Internaţional al Asigurătorilor şi Reasigurătorilor – FIAR 2005.

În finalul lucrării am prezentat concluzii la prezenta lucrare, precum şi bibliografia şi sursele de informare utilizate în procesul de documentare.

“În vara anului 1883, ca agent de asigurări al societăţii NAŢIUNEA, bate drumurile pentru a colecta înscrieri.” (Şerban Cioculescu, Viaţa lui I.L. Caragiale)

În finalul actului I al piesei O noapte furtunoasă, scena explicării dintre fatalista Veta şi aprigul tajghetar Chiriac conţine un fragment care mi-a atras atenţia în mod deosebit în cursul documentării pentru prezenta lucrare :

“ Ştiam eu că o să mi se întâmple un necaz mare; mi se făcuse semn: răsturnasem de dimineaţă candela Încă dumnealui, dacă m-a văzut că mă speriu, zice: “Ei ce dacă s-a răsturnat! nu mai crede în prostii de-alea. Ce! ce-o să ni se-ntâmple? să-mi arză cherestigiria? arză sănătoasă! Nu m-a făcut ea pe mine! este asiguripsită. Atâta pagubă!”

Dumitrache Titircă se află într-o fază incipientă de ascensiune în rândurile noii burghezii liberale şi este cineva în mahalaua din Dealul Spirii. El ştie foarte bine că, atâta timp cât afacerea cu cherestea merge ca pe roate, va fi un om important. Având de-a face cu o marfă atât de vulnerabilă şi perisabilă în faţa unui incendiu, Jupân Dumitrache are grijă să o “asiguripsească” şi să se ştie la adăpost în faţa unui asemenea risc ruinător.

De atunci şi până acum companiile de asigurări (societăţile) au evoluat, ajungând la descoperirea ideii şi conceptului de reasigurare, asigurându-şi astfel continuitatea afacerii şi diminuarea riscului acceptat spre asigurare.

CAPITOLUL I

ACTIVITATEA DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE

PE PLAN INTERN ŞI INTERNAŢIONAL

1.1. NOŢIUNILE DE ASIGURARE ŞI REASIGURARE. CADRUL LEGISLATIV DIN ROMÂNIA

1.1.1. Ce este asigurarea si reasigurarea?

De-a lungul timpului, agenţii economici au căutat să descopere şi să aplice diverse mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse activităţile lor de producţie şi de comercializare, precum şi persoanele care exercitau asemenea activităţi. În zilele noastre au apărut şi alte riscuri extrem de variate, datorită perfecţionării continue a tehnicii şi tehnologiilor, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului de mijloace de transport etc. Din această cauză, omul a conceput diverse mijloace de apărare împotriva pericolelor de orice natură. Asemenea mijloace au la bază prevenirea, asistenţa şi prevederea.

Prevenirea este cel mai bun mijloc de protecţie, dar nu este eficientă atunci când riscurile sunt generate de forţe ale naturii. Prevenirea apare astfel ca cel mai bun mijloc de protecţie, dacă permite suprimarea riscurilor. În realitate s-a dovedit că are destul de rar un efect radical, îndeosebi când riscurile sunt generate de forţele naturii.

Asistenţa este o acţiune ce vizează repararea daunelor, dar este incertă şi nu întotdeauna suficientă, neputând repara decât parţial şi momentan pagubele suferite.

Prevederea implică întotdeauna constituirea anticipată a unor resurse pentru nevoi viitoare. În acest sens, asigurarea este cea mai reuşită formă a prevederii, desfăşurându-se în mod profesional, cu concursul companiilor de asigurare, într-un mediu legislativ specific, pe piaţa concurenţială a asigurărilor.