Tehnologii de Elaborare a Paginilor WEB

Introducere

Cu toate ca este cel mai popular mijloc de comunicare, în realitate Internetul este confuz si încurcat. Internetul este o reţea de reţele, prin intermediul căreia calculatoarele, şi mai nou telefonia mobilă interacţioneaza, folosindu-se de o serie de instrucţiuni cunoscute şi ca protocoale. Aproape fiecare se poate conecta folosindu-şi propriul computer, la Internet, comunicînd imediat cu alte computere sau utilizatori.

De ce este confuz ? Deoarece Internetul nu are o organizare sau vreun ghid, utilizatorul fiind pus nu de puţine ori în situaţia neplacută de a pierde timpul şi de a se pierde printre pagini.

La începuturi ...

Internetul a apărut ca un experiment de proiectare a unei reţele robuste de calculatoare, asta cam pe la sfîrşitul anilor ”60. Scopul era de a se realiza o reţea de calculatoare ce ar rezista pierderii a cîtorva dintre ele fără a compromite posibilitatea de a rămîne unul pentru comunicare. Astfel Ministerul Apărării ale Statelor Unite (U.S. Department of Defence) a fost deosebit de interesat în construirea unei reţele informaţionale ce ar putea rezista unui atac nuclear.

Ca urmare acea reţea a avut un uimitor succes tehnologic, dar a fost limitată în mărime şi întelegere. În mare parte, doar anumit personal din cadrul apărării şi din instituţiile academice puteau avea acces la reţea, cunoscută şi ca ARPANet (Advanced Research Projects Agency Network of the Department of Defence).

Cu ajutorul unor modemuri pentru comunicaţia digitalizată prin intermediul liniei telefonice, cîteva persoane şi organizatii indirect s-au interconectat, realizînd avantajul unei reţele de comunicaţii globale.

Pe la începutul anilor ”90, cîţiva oameni de afaceri şi persoane nerăbdătoare de a profita de avantajul unei uşoare şi puternice comunicări globale, în final au influenţat ca marea reţea de calculatoare, ce în majoritate era deţinută de Guvernul Statelor Unite, să poată fi folosită pentru un trafic de informaţii deschis şi nerestrictiv. (Amintiţi-vă că reţeaua nu fusese proiectată pentru traficul de informaţii comerciale.)

1. Noţiuni generale depre WEB

1.1. Ce este WWW ?

WWW mai pe larg World Wide Web, ceea ce în română ar însemna "ţesătură răspîndită în lumea întreagă", cunoscută şi sub simpla denumire de Web, este un limbaj special şi un pachet de protocoale (instrucţiuni) ce ajută la trimiterea, primirea şi afişarea informaţiilor provenite de pe Internet. Protocoalele astfel folosite sunt cunoscute şi sub denumirea de HTTP (Hyper Text Transfer Protocol). Contrar a ceea ce mulţi îşi imaginează, Web-ul nu este o entitate fizică, o mai bună analogie ar fi să te gîndeşti că Internetul nu este altceva decît o reţea telefonică, iar WWW este modul în care telefonul tău reuşeşte să contacteze un altul. Internetul este o reţea fizică, iar WWW este modul de folosire a reţelei.

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW (World Wide Web) este HTML (Hypertext Markup Language), care descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite şi văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi independentă faţă de platforma, structurarea formatării şi legăturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet şi Web.

WWW este un sistem distribuit de hipermedia funcţionând în mod client-server prin Internet. Sistemul pune la dispoziţie informaţiile sub forma de hipertext (mixtura între text, grafică, elemente multi-media, plus referinţe încrucişate). Hipertext înseamnă că orice cuvânt, frază, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator (client) poate face referinţă la un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea între multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiaşi document. Structurarea riguroasă a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format în altul precum şi interogarea unor baze de date formate din aceste documente.

1.2. Elemente de arhitectura si terminologie WEB

Vom defini în continuare cîteva concepte cheie:

Reţea : în forma de bază reprezintă două sau mai multe calculatoare ce comunică între ele;

Sînt împarţite în 2 grupuri :

Retele locale LAN (local area network) - conectează calculatoare apropiate din punct de vedere al distanţei;

Retele pe arii extinse WAN (wide area network) - conectează calculatoare aflate în diferite oraşe, regiuni sau ţări.

Internet - reţeaua publică ce a ajuns la scara planetară fiind alcătuită dintr-un conglomerat de reţele de diverse complexităţi şi configuraţii ; reprezintă suportul de comunicaţie pentru web şi include diverse servicii.

Intranet - reţea privată aparţinînd unei companii ce permite acesteia să folosească instrumente Internet gen poşta , navigaţie sau transfer de fişiere, dar numai in cadrul aceleiaşi reţele.

Host - o staţie de lucru , o gazdă vizibilă în Internet; fiecare host are asociată o adresă IP (unică) şi un nume.

Web (www) - o colecţie de miloane de documente legate între ele , aflate pe calculatoare din întreaga lume.

În cazul în care dispuneţi de un calculator şi doriţi să navigaţi în Web, accesul dumneavoastră este posibil la acest serviciu prin mai multe mijloace :

• prin intermediul unui modem (telefonic sau radio), caz în care este nevoie de un cont de la un furnizor de servicii Internet (ISP - Internet Service Provider);

sau

• prin intemediul unei reţele ce are acces la Internet prin intermediul unui Server.

Şi desigur, ceea ce este mai important, pentru navigare se foloseşte un browser (Netscape, IExplorer, HotJava, Mosaic, Opera).

Browser - program interactiv ce permite vizualizarea unor documente, urmărind legaturile dintre acestea.

Hipertext - o colecţie de documente, considerate noduri, legate între ele, constituind o reţea, în care legăturile sunt similare referinţelor bibliografice; dar pot apare totul de bucle şi structura devine astfel neliniară.

Protocol - combinaţie de reguli de comunicaţie ce trebuie respectate de calculatoarele din reţea pentru a comunica. Regulile de comunicaţie fac parte din definiţia protocolului.

HTTP - HyperText Transfer Protocol, este un protocol proiectat special pentru Web.

Cum spuneam protocolul este un set de reguli ştiute de protagoniştii celui ce îl întrebuinţează. Protagoniştii tipici sunt 2 programe ce dialoghează, clientul pe de o parte şi serverul WEB pe de altă parte.

Viaţa unei tranzacţii sub protocol HTTP trece prin 4 faze :

• conectare;

• cerere;

• răspuns;

• închidere.

Să presupunem că la staţia, unde vă aflaţi, folosiţi browserl Internet Explorer. În cursul primei faze, clientul caută să contacteze serverul web şi apare în bara de stare un mesaj de genul "Opening page http://www.ournet.md/".

Dacă tentativa eşuează, după un interval de timp numit timeout, va apare o casetă în care veţi fi informaţi că nu a fost stabilită conexiunea dintr-o anumită cauză.

Dacă reuşeşte conectarea, clientul emite o cerere către serverul Web (alias server http) care conţine obiectul cerut şi protocolul pe baza căruia trebuie să răspundă serverul cu pricina. Dacă serverul e în stare să prelucreze cererea, el va pregăti răspunsul, altfel înştiinţează prin mesaj de eroare. Pe masura sosirii obiectului acesta începe să fie afişat, se observă ca pozele prin contur din ce în ce mai clar, iar textele paginilor HTML încep să fie treptat redate pe ecran. Odată terminat transferul de obiecte pe linia de stare se observă un mesaj de genul "Document Done".

Pagina Web este un fişier care conţine etichete HTML (taguri) şi text ASCII. Pe masură ce browserul citeşte etichetele HTML, acestea sunt utilizate pentru formatarea textului. Cînd browserul întîlneşte o eticheta ce corespunde unui element grafic, solicită serverului o copie a fişierului grafic corespunzător. De fiecare dată cînd browserul întalneşte o referinţă grafică, trimite o cerere către server pentru fişierul grafic respectiv.