Analiza financiară a activității bancare

Cap.1 SISTEMUL BANCAR ROMANESC

SI ROLUL BANCILOR COMERCIALE IN CADRUL ACESTUIA

1.1 EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR

Structura sistemului bancar înainte de 1990 era similară cu cea a tuturor economiilor centralizate. Banca Natională a României combina funcţiile unei bănci centrale cu câteva din funcţiile unei bănci comerciale. Împreună cu alte instituţii de stat, ea elabora proiectele de creditare şi numerar pentru economie şi monitoriza punerea lor în practică.

Procesul de restructurare a sistemului a început încă de la sfârşitul anului 1990, când Banca Comercială Română (BCR) nou înfiinţată a preluat funcţia comercială pe care o îndeplinea până atunci Banca Naţională.

Fostele bănci de stat specializate (Banca Română pentru Comerţ Exterior, Banca Agricolă, Banca de Investiţii) au fost transformate în bănci comerciale, putând efectua toate operaţiunile bancare fără a mai ţine cont de specializarea sectorială avută.

Un sistem pe două nivele, de tip occidental, bazat pe principiul universalităţii băncilor a devenit operaţional în aprilie 1991 o dată cu adoptarea celor două legi bancare – Legea privind activitatea bancară şi Legea privind statutul Băncii Naţionale (modificate ulterior prin Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară şi Legea nr. 101/1998 privind statutul Băncii Naţionale a României).

Prin lege, Banca Naţională a României a căpătat autonomie faţa de puterea executivă, astfel:

• are personalitate juridică;

• este unicul organ de emisiune, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plată, precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenţială a societăţilor bancare;

• este un organ consultativ în procesul de elaborare a actelor normative ale autoritaţilor publice, care privesc direct politica monetară, activitatea bancară, regimul valutar si datoria publică;

• conducerea Băncii Naţionale este asigurată de un Consiliu de Administraţie numit de Parlament; membrii Consiliului de Administraţie nu pot fi parlamentari sau membrii enui partid politic.

Băncile comerciale au statut de societăti comerciale pe acţiuni şi funcţioneaza în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii bancare nr. 58/1998. Ele se pot constitui cu aport parţial sau total de capital autohton, privat sau străin si sunt independente, avănd dreptul să se implice în diverse operaţiuni bancare, cu condiţia respectării reglementărilor emise de BNR.

Tuturor băncilor comerciale li se permite, în cadrul legal, să funcţioneze ca “bănci universale”. În realitate, anumite funcţii din activitatea bancară universală nu sunt permise, cum ar fi activitaţi de brokeraj la bursă, pentru care sunt necesare firme separate, avănd aceasta strategie la bază.

La început BNR a intenţionat dezvoltarea sistemului si consolidarea performanţei câtorva bănci, în special al celor de stat. În ultimii ani s-a petrecut o notabilă apariţie de bănci noi. Pachetul lor competitiv de servicii bancare va afecta profund standardele şi performanţele celorlalte bănci.

Creşterea numărului de bănci a fost mai puţin explozivă decât în celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, ca urmare a poiticii prudente de autorizare din partea băncii centrale.

Structura şi ponderea numărului băncilor în funcţie de provenienţa capitalului: