Contabilitatea Instituțiilor Publice

CAPITOLUL I

INSTITUŢIILE PUBLICE

I.1. Definirea instituţiilor publice

O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 potrivit căreia "instituţii publice" reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al acestora.

Instituţiile publice în sensul Legii 189/1998 privind finanţele publice locale cuprind autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

O altă modalitate de a defini instituţiile publice este aceea legată de caracteristicile bunurilor produse de către acestea şi modul de verificare sau, altfel spus, de modul de distribuire a acestora către beneficiari.

Din acest punct de vedere, se poate spune că instituţiile publice produc bunuri publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor, sau la preţuri accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate al unei instituţii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de bugetul public, instituţiile publice sunt organizate după principiul "nonprofit".

Există şi excepţia potrivit căreia o instituţie este publică, în funcţie de caracteristicile prestaţiilor acesteia, adresându-se publicului larg. Delimitarea unor asemenea instituţii nu ţine seama în primul rând de caracteristicile finanţării, de dependenţa lor de bugetul statului, ele putând fi chiar private sau să funcţioneze după principiile finanţelor private.

I.2. Clasificarea instituţiilor publice

Instituţiile publice pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel:

A. După importanţa activităţii, instituţiile publice pot fi grupate în

a) Instituţiile administraţiei publice centrale ce cuprind: Parlamentul, Preşedenţia României, Guvernul, ministerele şi celelalte autorităţi centrale de specialitate ale administraţiei publice şi instituţiile din subordinea lor directă.

b) Instituţii ale administraţiei publice locale ce cuprind: consiliile comunale, orăşeneşti, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.

B. După statutul juridic, instituţiile publice se clasifică în:

a) Instituţii publice cu personalitate juridică, unităţi ai căror conducători au calitate de ordonatori de credite. Aceste instituţii au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri şi cheltuieli, întreţin relaţii cu terţii, conduc contabilitate proprie.

b) Instituţii publice fără personalitate juridică, unităţi ai căror conducători nu au calitate de ordonatori de credite. Sunt instituţii care funcţionează ca entităţi dinstincte în subordinea sau pe lângă instituţii cu personalitate juridică, nu au cont curent la trezorerie şi nu conduc contabilitate proprie (grădiniţe, şcoli generale, dispensare medicale etc.)

C. După nivelul ierarhic, instituţiile publice se grupează în:

a) Instituţii publice superioare reprezintă unităţile ai căror conducători au calitate de ordonatori principali de credite (miniştrii şi conducătorii celorlalte organe centrale de stat) care primesc mijloacele băneşti direct de la bugetul de stat şi repartizează credite bugetare aprobate unităţilor ierarhic inferioare.

b) Instituţii publice subordonate reprezintă unităţile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite şi primesc prin repartizare de la instituţiile ierarhicsuperioare mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor proprii.

D. După regimul de finanţare, instituţiile publice pot fi :

a) Instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărior sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, după caz .

Creditele bugetare ale acestor instituţii publice şi a celor din subordine sunt stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior şi de comun acord cu Ministerul Finanţelor Publice în corpul ordonatorilor principali de credite.