Contabilitatea Materiilor Prime la SC Freshdrinks SRL

Introducere

Informaţia economică este astăzi prezentată în toate domeniile de activitate. Dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate a acesteia impune şi dezvoltarea corespunzătoare a informaţiei economice ca şi arie, conţinut şi operativitate.

Principala sursă de date a sistemului informaţional economic este contabilitatea, a cărei sferă de acţiune o reprezintă întreprinderea.

Valorificarea deplină a informaţiei economice se poate asigura numai în cadrul unor sisteme informaţionale care să fundamenteze deciziile ce se adoptă cu informaţii rapide şi complexe.

Componenta de bază a sistemului informaţional economic, contabilitatea furnizează partea covârşitoare a informaţiilor necesare argumentării şi luării unor măsuri manageriale.

Contabilitatea este şi devine treptat un domeniu complex, cu o structură şi fizionomie complet schimbate faţă de trecut.

Progresul ştiinţific în domeniul contabilităţii, ca şi în oricare alt domeniu de altfel, nu poate fi asigurat decât printr-un efort colectiv şi permanent, manifestat atât teoretic cât şi practic.

Atât contabilităţile naţionale, cât şi normele contabile internaţionale trec printr-o perioadă de transformări şi adapatări care sunt pline de provocări şi oportunităţi.

În condiţiile actuale, cu toate progresele făcute în domeniul calculatoarelor electronice, economia unei ţări nu se poate lipsi de contabiliate. Ea rămâne, pe mai departe, cea mai exactă formă de evidenţă.

Până în prezent nu s-a găsit, şi nici în viitorul apropiat nu se preconizează un alt mijloc de înlocuire a contabilităţii la nivelul întreprinderilor.

Numai contabilitatea poate oferi informaţii precise pe care să se sprijine deciziile managerului. El trebuie să dispună de acest „tablou de bord” cu multiple cadrane care este contabilitatea modernă.

În condiţiile actuale ale României, sfera şi funcţiile contabilităţii suferă modificări succesive şi adânci impuse, pe de o parte, de necesităţile sporite de informaţii la nivelul întreprinderilor, iar pe de altă parte, de evoluţia procedeelor tehnicii de înregistrare şi de prelucrare a informaţiei.

Dezvoltarea contabilităţii a fost şi este continuu impulsionată de cerinţele mereu crescânde ale activităţii economice în funcţie de care a trebuit şi trebuie să se perfecţioneze neîncetat.

România se află astăzi în plin proces de armonizare a sistemului său contabil cu normele contabile internaţionale.

Armonizarea sau convergenţa contabilă este considerată un proces ireversibil, fiind determinată de nevoia de comparabilitate a situaţiilor financiare, impusă de mondializarea economiilor, cu predilecţie a pieţelor financiare.

Nevoia de armonizare în contabilitate presupune adaptarea şi desfăşurarea unor activităţi riguros organizate ce pot fi asimilate dreptului contabil internaţional, concretizate în obiective de „normare a contabilităţii” şi, respectiv, de „normalizare a contabilităţii”.

Armonizarea contabilităţii româneşti cu normele contabile internaţionale a început cu câţiva ani în urmă. În perioada următoare ea se va desfăşura şi cu mai mare intensitate.

Se fac încercări ca şi în cadrul preocupărilor de armonizare şi convergenţă contabilă internaţională să se realizeze un asemenea proces şi la nivelul naţional.

Contabilitatea înregistrează, urmăreşte şi controlează acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc.

Contabilitatea este o disciplină ştiinţifică economică, reprezentând un sistem de principii care fundamentează modelul contabil de cunoaştere (teoria ştiinţifică), precum şi elaborarea unor tehnici de lucru specifice pentru culegerea, prelucrarea, stocarea şi analiza informaţiilor referitoare la situaţia patrimoniului şi rezultatele agenţilor economici.

Informaţia contabilă este o informaţie economică specifică, rezultată din prelucrarea prin metode, procedee şi instrumente proprii.

Potrivit Legii contabilităţii (nr.82/1991), unităţile patrimoniale, care au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie sunt : companiile naţionale, societăţile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant.

Pe măsură ce economia unei ţări devine tot mai complexă, sfera de acţiune a contabilităţii se extinde la nivel macroeconomic. Apare astfel contabilitatea naţională, care reprezintă un sistem de înregistrare şi de analiză structural-globală a ansamblului economic al unei ţări.

Contabilitatea se ţine în limba română şi în monedă naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în monedă naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţiile proprii de informare întreprinderile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare şi într-o monedă stabilă (Euro, USD etc.).

Activitatea de contabilitate se organizează în compartimente distincte, corespunzător structurii organizatorice a agentului economic, volumului de operaţii şi specificului activităţii fiecarei unităţi.

Scopul lucrării de diplomă este de a prezenta „Contabilitatea materiilor prime”, cunoaşterea modului de contabilizare a acestora în România.

În cadrul lucrării am abordat contabilitatea ca o „construcţie specială”, în cadrul căreia temelia are rolul hotărâtor în ceea ce priveşte consolidarea şi supravieţuirea construcţiei.

Dacă temelia este bine consolidată, se poate construi oricât, fără riscul ca ceea ce se va aşeza peste să se dărâme, dar dacă temelia nu este solidă, oricât de impunătoare ar fi construcţia, la cel mai mic „cutremur” ea se va dărâma.

În acest context, lucrarea prezintă cele mai semnificative aspecte teoretice şi aplicative ale contabilităţii, în strânsă corelaţie cu Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în anul 2007, Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752/17.11.2005, Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1753/22.11.2004 şi alte reglementări în domeniu.