Modelarea deciziilor contabile pe baza calculației costurilor de producție studiu de caz la SA Grasica Gradiștea

INTRODUCERE

Această lucrare îşi propune să analizeze atât determinarea costului de producţie al unei culturi cât şi modul de gândire managerială, pentru abordarea aspectelor necesare înregistrării în contabilitate a tuturor operaţiilor ce au loc în activitatea societăţii astfel încât să dea posibilitatea cunoaşterii situaţiei reale.

Spaţiul rural românesc cu cele 2688 comune şi 12.751 sate, reprezentând 90 % din teritoriul României, are o dublă semnificaţie deţinând 10 milioane locuitori, ceea ce atestă că de fapt evoluţia economico-socială şi înfăţişarea generală a teritoriului naţional se datorează activităţii depuse pentru valorificarea resurselor şi dezvoltarea sa complexă şi echilibrată integrată dezvoltării de ansamblu a României.

Definind spaţiul rural, de fapt apare pregnant că acesta integrează spaţiul urban de care este dependent în procesul dezvoltării, astfel că într-o viziune integrată şi integrală se poate realize o organizare teritorială şi dezvoltare armonioasă.

Definirea spaţiului rural, urmată de diagnoza spaţiului rural românesc şi condiţiile obiective care caracterizează evoluţia “mediului rural” cu ideea de a depăşi tradiţionala dictonomie urban-rural în procesul de organizare teritorială şi dezvoltare, aprofundează teoretic şi practic diferitele concepte şi moduri de abordare a heterogenităţii spaţiului şi a noii sale semnificaţii în procesul dezvoltării.

Agricultura, silvicultura şi întreţinerea naturii sunt funcţii esenţiale ale spaţiului rural. Un sector agricol viabil organizat în funcţie de particulraităţile rurale, apropiat de natură, durabil şi multifuncţional poate să contribuie la exercitarea acestor funcţiuni şi, în final, la buna funcţionare a spaţiului rural, la o viaţă sănătoasă de ţară, atât pe plan economic cât şi social-cultural şi ecologic.

Din punctual de vedere al structurii economice în spaţiul rural activităţile agricole ocupă, de regulă, cele mai întinse zone, agricultura reprezentând coloana vertebrală a ruralului. Spaţiul rural este, din punct de vedere ocupaţional, preponderent un spaţiu de producţie în care activităţile sectoarelor primare au o pondere destul de ridicată din punct de vedere economic.

Sectoarele producţiei agroalimentare (culturi de câmp, pajişti, legumicultură, viticultură, pomicultură, creşterea animalelor), silvicultură şi exploatare trebuie înţeles (şi va trebui înţeles şi în viitor) că proprietatea de 0,5-10 ha este suficientă doar pentru întreţinerea unei familii, care practică agricultura tradiţională, dar insuficientă pentru a asigura hrana pentru întreaga populaţie. Acest lucru este explicabil prin dotarea tehnică necorespunzătoare, randamentul redus la hectar şi incapacitatea managerială.

Revenirea la modul de cultură tradiţională este şi consecinţa lipsei unui sistem de credite şi de valorificare a producţiei, lipsei de capital financiar propriu în majoritatea gospodăriilor şi fermelor.

În acelaşi timp reprivatizarea bruscă, pe nepregătite a gospodăriei ţărăneşti lipsită de cele mai elementare mijloace de producţie şi amânarea termenului de acordare de ajutor financiar din partea statului, ceea ce îngustează capacitatea de producţie a diverselor sectoare ale agriculturii romanesti.

Procesul de privatizare trebuie să cuprindă nu numai pământul, ci şi mijloacele de muncă necesare lucrării pământului, realizându-se unitatea necesară între producător-pământ şi mijloacele de muncă.

Legea nr. 18/1991 prevede că Oragnizarea şi amenajarea teritoriului agricol are ca sarcină crearea condiţiilor pentru o mai bună folosire a terenurilor în scopul producţiei agricole şi se execută pe bază de studii şi proiecte la cererea proprietarilor, rezolvându-se următoarele probleme:

Corelarea dezvoltării agriculturii din zonă cu celelalte activităţi economice şi sociale, stabilind măsuri care să conducă la creşterea producţiei agricole şi exploatarea în ansamblu a teritoriului, pădurii, industrializarea lemnului, mineritul, industria conexă agriculturii, industria casnică şi meşteşugurile deţin pondere în cadrul activităţii generale din spaţiul rural.

Îmbunătăţirea structurii exploataţiilor agricole. Din punct de vedere al proprietăţii funciare în agricultură există două sectoare: sectorul privat şi sectorul de stat.

În lucrarea de faţă voi încerca să subliniez faptul că reuşita afacerii în întreprindere este esenţială printr-un management al contabilităţii şi o contabilitate a managementului, şi paralel suprapunându-se cu acestea, contabilitatea propriu-zisă prin cele două laturi ale sale: financiară şi de gestiune.

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII

1.1. Cadrul juridic al S.A „Grasica”

Societatea agricolă ‘’GRASICA’’ Grădiştea a luat fiinţă din fosta Cooperativă Agricolă de Producţie(C.A.P) “ Răscoala din 1907” (infiinţată în anul 1952) în urma hotărârii Judecătoreşti Călăraşi nr. 991 din 20 iunie 1991 ,având codul unic de inregistrare R 1919860. Ea s-a infiinţat şi funcţionează conform legii nr. 36 din 30 aprilie 1991 , privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, fiind societate agricolă cu capitalul social integral privat şi cu un număr nelimitat variabil de societari.

Unitatea s-a constituit pe baza asocierii prin liber consimţământ a deţinătorilor de teren agricol, care au fost improprietăriţi conform Legii 18/1990. Aceşti deţinători de teren agricol au hotărât să-şi exploateze terenul agricol, animalele, investiţiile şi celelalte bunuri devenite proprietate private cu maxim de eficienţă şi cu scopul de a obţine beneficii şi profituri, care să contribuie la dezvoltarea şi întărirea gospodăriilor lor, respectiv la ridicarea nivelului lor de trai.

Societatea agricolă este cu răspundere limitată şi se constituie prin contractul de asociere, semnat de deţinătorii de teren arabil.

Iniţal societatea agricolă “GRASICA” Grădiştea a luat fiinţă cu un număr de 24 de membrii fondatori, iar pe parcurs s-a ajuns la aproximativ 990 membrii asociaţi, numărul acestora variind datorită atragerii sau retragerii unor asociaţi.

La infiinţare, capitalul social al societăţii, preluat de fosta “Cooperativa Agricola de Productie (C.A.P.) ‘’Răscoala din 1907’’ era formată din 79,34 teren arabil si 734,37 lei , reprezentând valoarea mijloacelor de producţie, altele decât pământul. De la înfiinţare până în prezent, societatea a înregistrat o creştere a capitalului social datorită aportului membrilor asociaţi, adică prin creşterea numărului acestora .