Aspecte privind relația contabilitate-fiscalitate în România

CAPITOLUL I

SISTEMUL FISCAL.NOTIUNI GENERALE DESPRE IMPOZITE SI TAXE

1.TRASATURILE SI FUNCTIILE SISTEMULUI FISCAL

Termenul de fiscalitate este definit în dictionarul Larousse ca reprezentând totalitatea impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natura fiscala, precum si a aparatului fiscal ce vin sa influenteze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil. 

În conditiile economiei de piata, statul nu ai poate interveni în sectorul privat al economiei prin masuri administrative.El are însa posibilitatea sa utilizeze pârghii economico-financiare potrivit cerintelor politicii sale economice, financiare, monetare, sociale, prin care sa influenteze activitatea agentilor economici.

Sistemul fiscal, prin pârghiile sale, ofera posibilitati pe care organele statului le pot utiliza în vederea satisfacerii unor cerinte de interes general sau local ca si în conducerea activitatii economice si sociale

O prima trasatura a sistemului fiscal consta în aceea ca, prin intermediul sau, statul îsi procura resursele necesare finantarii actiunilor sale.O a doua trasatura este universalitatea, ceea ce presupune ca un impozit sa fie platit de catre toate persoanele care realizeaza venituri din aceeasi sursa, sau poseda acelasi gen de avere.Asezarea impozitelor trebuie sa se faca dupa criterii unitare pentru toti detinatorii, fara nici o discriminare de natura sociala sau subiectiva. O alta trasatura este echitatea, ceea ce înseamna ca asezarea sarcinilor fiscale sa se faca fara nici un fel de discriminare etnica, religioasa, sau de ordin politic.

Sistemul fiscal are doua functii,prima fiind cea sociala,potrivit careia sunt favorizati categoriile de contribuabili cu venituri mai mici si greutati materiale mai mari, ca si agentii economici care angajeaza nevazatori,handicapati, etc. ; iar cea de a doua,fiind cea stimulativa,în sensul acordarii de facilitati agentilor economici.

2.RAPORTUL CONTABILITATE  FISCALITATE

Aparitia impozitelor în sarcina întreprinderilor a fost generata de nevoile de bani ale statului si a generat, la rândul ei, necesitatea introducerii unor criterii cât mai riguroase pentru stabilirea bazei de impozitare.1Astfel, a fost lansata contabilitatii o noua comanda sociala.Prin bilant si contul de profit si pierdere contabilitatea este în masura sa prezinte toate cantitatile patrimoniale producatoare de venit ca si toate veniturile produse.

Contabilitatea societatilor comerciale, desi serveste întreprinderea, ea este croita, în principal, în functie de interesele utilizatorilor externi, mai ales fiscalitatea ca reprezentant al statului. Dintotdeauna, pentru contabilitate a existat problema concilierii sale cu fiscalitatea.Cauza acestei probleme a fost generata de neîntelegerile dintre principiile contabile subordonate imaginii fidele asupra patrimoniului si principiile fiscale de impunere a întreprinderii.

Contabilitatea este o sursa imporatanta pentru organele fiscale, majoritatea obligatiilor fiscale fiind stabilite pe baza datelor din contabilitate.S-a încercat si se încearca sa se stabileasca o relatie de ordine între fiscalitate si contabilitate, adica sa se precizeze cine influenteaza mai mult pe cine.Se pot identifica trei idei din lucrarile de specialitate:

- contabilitatea influenteaza fiscalitatea

- contabilitatea este influentata de fiscalitate, cu diferite grade de interventie

- contabilitatea este dependenta de fiscalitate2

Influentele contabilitatii asupra fiscalitatii reies din faptul ca pentru masurarea materiei impozabile, fiscul a fost nevoit sa gaseasca reguli de evaluare, de delimitare în timp, de amortizare.Exista un principiu numit principiul congruentei dintre contabilitate si fiscalitate , folosit în modelul german de contabilitate, care are ca obiectiv crearea cadrului necesar pentru ca