Delincvența juvenilă în Județul Dolj în perioada 2007-2008

INTRODUCERE

În ultimele patru decenii, delincvenţa juvenilǎ a devenit una din problemele sociale majore cu care s-a confruntat şi se confruntă, în continuare, cea mai mare parte din societǎţile contemporane, atât cele dezvoltate economic, cât şi cele în curs de dezvoltare. În toatǎ aceastǎ perioadǎ, interpretǎrile teoretice care considerau delincvenţa ca un fenomen de interes marginal, caracteristic numai anumitor grupuri sau categorii sociale, au fost abandonate, pentru a face loc unor abordări mai profunde şi mai realiste, în concordanţă cu care delincvenţa juvenilǎ este interpretatǎ ca fiind o importantǎ problemǎ socialǎ determinatǎ de alte probleme sociale, strâns legatǎ de modul în care îşi gestioneazǎ comunitatea resursele, de procesele de educaţie şi de socializare, de modul în care funcţioneazǎ diversele structuri şi instituţii sociale. De la o abordare emoţionalǎ, bazatǎ pe modul în care publicul trateazǎ, de obicei aceastǎ problema din cauza vârstei fragede a celor implicaţi, s-a trecut la o abordare mai obiectivǎ, în cadrul cǎreia delincvenţa juvenila a devenit una dintre manifestarile care însoţesc inevitabil probleme aşa cum sunt: sǎrǎcia, lipsa de resurse, privarea de şanse, marginalizarea, anomia ş.a.

În pofida a numeroase programe de dezvoltare şi bunastare, elaborate mai ales în vest, delincvenţa juvenilǎ nu a dat semne semnificative de bunǎstare. Dimpotrivǎ, în mai multe ţǎri dezvoltate economic, ea a atins, în ultimele decenii, cote de-a dreptul alarmante. Acesta este, de exemplu, cazul Statelor Unite ale Americii, Angliei, Suediei, dar şi a altor ţǎri dezvoltate sau în curs de dezvoltare cum este Romania.Studiile recent efectuate au arǎtat cǎ politicile economice, inclusiv programele de bunăstare şi securitate sociale, nu determina efecte semnificative asupra delincvenţei juvenile, dacǎ nu au un impact deplin asupra psihologiei şi culturii unei naţiuni. Cu alte cuvinte, delictele minorilor sau tinerilor nu sunt determinate numai cauze economice, dar şi de numeroase alte variabile psihologice şi culturale. În lucrare sunt prezentate şi analizate disfuncţionalitaţile mediului familial, grupurile marginale, climatul psihosocial, discrepanţele de statut, mijloacele mass-media. Tineretul de astăzi nu poate fi privit ca fiind psihologiceşte identic cu cel de acum câteva decenii. Ca urmare, sistemul educaţional trebuie el însuşi sǎ se schimbe, sǎ evolueze, adoptându-şi “modele” valorice şi normative, pentru a preveni distorsiunile şi conflictele în socializarea moralǎ a tinerilor. Cum este firesc, familia si şcoala sunt considerate principalele instituţii pe umerii cǎrora apasǎ cel mai mult răspunderea proiectǎrii şi coordonǎrii optime a procesului de socializare şi activitatea acestor instituţii se transformă în factori favorizanţi ai delincvenţei juvenile.

În edificarea unui sistem instituţionalizat adecvat de protecţie socialǎ a familiilor şi a copiilor aflaţi în dificultate sau în situaţii de risc şi în crearea unor programe eficiente de prevenire a delincvenţei juvenile, România trebuie sǎ-şi creeze sau sǎ-şi dinamizeze propriile instituţii, învǎţând din eşecurile sau, dimpotrivǎ, succesele altor ţǎri.

Plecând de la teorii şi concepte şi folosind metode şi mijloace de cercetare sociologică specifice, au fost menţionate în cadrul acestei lucrări date şi informaţii cu o valoare semnificativă, a căror studiere şi evaluare contribuie la formarea unei idei atât cu privire la cauzele şi dinamica comportamentului delincvenţial juvenil întâlnit la nivelul judeţului Dolj, cât şi în ceea ce priveşte măsurile ce se impun a fi luate pentru atenuarea acestui fenomen.

CAPITOLUL I

DELINCVENŢA JUVENILĂ, FORMĂ A COMPORTAMENTULUI DEVIANT

Noţiunea de delincvenţă juvenilă şi dificultatea definirii ei

Delincvenţa juvenilă este un fenomen complex care cuprinde ansamblul unor comportamente aflate în conflict cu valorile şi relaţiile sociale protejate de legea penală. În cercetarea acestui fenomen, atât din punct de vedere sociologic, cât şi din punctul de vedere a altor ştiinţe (criminologie, psihologie) s-a încercat conturarea unei definiţii cât mai complete a delincvenţei juvenile. În termeni comuni, delincvenţa juvenilă se regăseşte sub mai multe accepţiuni, astfel:

- organele de poliţie consideră ca fiind delincvenţi juvenili, persoanele care săvârşesc infracţiuni, dar care n-au trecut de vârsta majoratului, într-un cuvânt, minorii.