Extras din licență
Stabilirea identităţii unor persoane sau obiecte privită în sensul cel mai larg - proprie tuturor domeniilor stiinţei - reprezintă elementul definitoriu al procesului de investigare criminalistică.
Prin rezonanţa sa practică, acest proces deţine un loc bine conturat, de maximă importantă în ansamblul cercetărilor criminalistice, identincarea reprezentând, pe bună dreptate, o problemă centrală a investigaţiior criminalistice, ea fiind indisolubil legată de actul de justiţie.
Procesul identificării se bazează pe posibilitatea recunoaşterii obiectelor lumii materiale, prin fixarea în planul gândirii a caracteristicilor acestora şi datorită neschimbării relative a lor, cel puţin pentru un anumit timp
Recunoaşterea diferitelor obiecte este determinată de proprietatea gândirii de a compara caracteristicile unor obiecte cu cele ale altora, urmată de judecată privind identitatea sau neidentitatea lor.
Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistică reclamă recunoaşterea unor elemente concrete ce pot avea însuşiri de natură să-1 apropie de alte obiecte asemănătoare de acelaşi gen sau specie, dar care se deosebeşte de toate acestea prin trasături ce-1 fac să fie identic numai cu sine însuşi.
Prin identitate se înţelege însuşirea unei persoane, obiect sau fenomen de a-şi manifesta individualitatea în timp şi spaţiu, prin caracteristicile fundamentale,
neschimbatoare, ce le deosebesc de toate celelalte şi le determină să rămână ele însele pe întreaga durată a existenţei lor.
În acest sens caracteristicile fundamentale de individualizare ale persoanei, obiectului sau fenomenului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
a) Pentru stabilirea identităţii nu este absolut necesar să se apeleze la toate trăsăturile obiectului identificării, fiind suficiente caracteristicile esenţiale prin care acestea se individualizează şi se diferenţiază de celelalte obiecte.
b) Deşi identitatea presupune durata în timp a trăsăturilor particulare, dublată de relativa lor stabilitate, în practica criminalistică există cazuri de identificare pe baza unor caracteristici temporare.
c) identificarea nu trebuie interpretată într-un mod fixist, ci dialectic întrucât orice lucru, orice element caracteristic al acestuia se află în permanenţa mişcare şi transformare, fiind supus acţiunii unor factori externi sau interni. Procesul este propriu atât fiinţelor cât şi obiectelor inclusiv urmelor acestora.
Concluziile care se desprind din sublinierile anterioare ne determină să afirmăm că identiflcarea criminalistică se distinge fată de procesele de identificare întalnite în alte domenii, prin anumite elemente de specificitate.
Astfel, cu privire la noţiunea identificării au existat mai multe opinii.
Într-o opinie, prin identificare criminalistică se înţelege stabilirea
obiectului care are legătură cauzală cu fapta cercetată, în scopul obţinerii de probe judiciare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Expertiza Grafica - Reglementarea Juridica a Expertizei Grafice si Problemele ce se Pot Rezolva.doc