Folosirea Informației din Țara de Origine în Stabilirea Temerii Bine Întemeiate

Introducere

Potrivit Constituţiei Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994 şi intrată în vigoare prin publicarea în Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994, art. 1 prevede că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, iar forma de guvernămînt a statului este republică. Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate de stat.

Potrivit aceluiaşi act constituţional, art.8 menţionează că Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.Iar intrarea în vigoare a unui tratat internaţional ce conţine dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. Deci Republica Moldova de cînd a devenit independentă a adoptat o mulţime de acte normative pentru a se menţine şi a întări poziţia sa pe plan extern. Multitudinea de tratate şi convenţii la care Republica Moldova este parte arată dorinţa Guvernului şi a întregii societăţi modoveneşti de a se apropia de statele lumii. Atât pe plan regional cât şi pe plan universal Republica Moldova este membră la diferite convenţii, tratate care vin în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor propriilor cetăţeni, cetăţenilor străini cât şi a apatrizilor. Din prevederile Constituţiei scoatem ideia că orice tratat internaţional cu privire la drepturile şi liberţile persoane care conţin dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia, adică prevederile Constituţiei nu pot fi perfecte, ele pot fi revizuite deoarece interesul universal este mai presus de toate, deoarece însăşi tratatele şi convenţiile universale prevăd mecanismul mondial de conservare şi consolidare a viitorului umanităţii. Normele care prevăd drepturi şi libertăţi fundamnetale ale omului le putem privi ca nişte norme imperative, obligatorii pentru toate subiectele de drept public, cât şi privat. Mai mult ca atât, drepturile şi libertăţile omului sunt nişte norme ius cogens, adică care nu pot să sufere derogări şi ingerinţe din partea statului, sunt nişte norme generale, impersonale şi obligatorii pentru toate subiectele oficiale şi neoficiale de drept.

„Legea privind azilul în Republica Moldova ” corespunde în mare parte normelor internaţionale şi acest fapt este extrem de important, avînd în vedere completarea acelui vid legislativ şi de procedură care aducea un prejudiciu serios respectării drepturilor omului în Moldova. Prin adoptarea acestei legi Republica Moldova demonstrează dorinţa şi ataşamentul său faţă de standardele internaţionale şi intenţia de a extinde protecţia internaţională şi asupra persoanelor care se află în situaţii nereglementate de lege şi sunt expuşi pericolului de a fi returnaţi (refoulement). Această lege serveşte şi intereselor legitime ale statului care îi acceptă pe străini prin introducerea unui sistem de evidenţă şi legalizare.

În conformitate cu art. 2, prezenta lege stabileşte cadrul juridic, economic, social şi organizatoric de acordare a azilului (statutului de refugiat, azilului politic, protecţiei temporare şi protecţie umanitară ) în Republica Moldova şi determină statutul solicitanţilor de azil şi al refugiaţilor.

Prezenta lege reglementează unele aspecte privind solicitanţii de azil şi refugiaţii cu o deosebită străduinţă. precum şi faptul că preambulul repetă scopul şi obiectivele legii de a se conforma normelor internaţionale şi prevederilor existente ale Constituţiei, astfel reconfirmând faptul că Republica Moldova respectă principiul non-refoulement (nereturnării) – piatra unghiulară a protecţiei refugiaţilor.

În principiu, refugiaţii beneficiază de aceste drepturi prin intermediul dreptului internaţional ce are ca obiect cetăţenii străini. La interpretarea şi aplicarea legii nu trebuie să ne scape faptul că Convenţia din 1951 prevede dreptul refugiaţilor de a fi trataţi cât se poate de favorabil, în orice caz, nu mai puţin favorabil, decât străinii aflaţi în situaţii similare. În conformitate cu articolul 3 noţiunea de refugiat este în acord deplin cu definiţia articolului 1 A al Convenţiei din 1951 de la Geneva. Deci potrivit legii numite mai sus dreptul de a obţine statut de refugiat în Republica Moldova beneficiază străinul care are temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau pentru opiniile sale politice, care se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, în virtutea temerilor expuse, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, neavând nici o cetăţenie şi aflîndu-se în afara ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, în virtutea temerilor menţionate, nu poate sau nu doreşte să se reîntoarcă în ţara de origine. Însă de la această regulă există şi o excepţie, precum că persoanele care:

a) a comis o crimă împotriva păcii, împotriva umanităţii sau o crimă de război, în sensul instrumentelor internaţionale;

b) a comis o crimă gravă de drept comun în afara Republicii Moldova înainte de a solicita azil;

c) a comis acte contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite;

d) are mai multe cetăţenii şi, fără un motiv real bine întemeiat, nu a solicitat protecţia uneia dintre ţările al căror cetăţean este;

e) a participat la organizarea, pregătirea, finanţarea sau comiterea unei infracţiuni cu caracter terorist, propagă ori justifică public terorismul sau instigă la comiterea unei astfel de infracţiuni, sau este inclus în lista persoanelor şi entităţilor implicate în activităţi teroriste.

Statutul de refugiat nu poate fi acordat unui străin care intră, legal sau ilegal, în Republica Moldova dintr-o ţară terţă unde nu a fost persecutat, nu i s-au încălcat drepturile, nu i-au fost periclitate viaţa şi integritatea corporală, de unde nu a fost returnat sau expulzat în sensul prevederilor prezentei legi, cu excepţia cazurilor cînd străinul a intrat în ţară cu scopul de a-şi unifica familia, deoarece statut de refugiat se acordă, de asemenea, soţiei (soţului), copiilor pînă la vîrsta de 18 ani şi altor membri ai familiei cu gradul I de rudenie ce însoţesc refugiatul şi se află la întreţinerea acestuia, cu condiţia că domiciliază împreună cu acesta şi nu au o altă cetăţenie, iar căsătoria a fost încheiată înainte de data solicitării azilului, acest lucru fiind specificat în art.75 al legii privind azilul în RM, adoptat de Parlamentul RM la data de 18.12.2008.

Potrivit aceleiaşi legi, autoritatea care administrează şi soluţionează problemele solicitanţilor de azil, ale refugiaţilor şi ale beneficiarilor de protecţie umanitară sau temporară este „Direcţia refugiaţi a Biroului migraţie şi azil” - subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne (denumită în cele ce urmează - Direcţie refugiaţi). Regulamentul direcţiei, structura şi statul de personal ale acesteia se aprobă de către directorul Biroului migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne (denumit în cele ce urmează - Birou migraţie şi azil

Direcţia refugiaţi colaborează cu autorităţile publice în procesul de implementare a normelor şi procedurilor necesare pentru a asigura respectarea drepturilor solicitanţilor de azil şi ale refugiaţilor, precum şi a beneficiarilor de protecţie umanitară sau temporară. În acest scop, funcţionarilor Direcţiei Principale pentru Refugiaţi li se asigură posibilitatea de a comunica cu aceste categorii de persoane, indiferent de locul aflării lor pe teritoriul Republicii Moldova. În acelaşi timp „Direcţia refugiaţi” colaborează cu „Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi” în vederea instruirii personalului, asigurării informaţionale, didactice şi metodice a activităţii acesteia.