Formele Fundamentale de Competență în Materie Penală

CAPITOLUL I

Consideraţii introductive privind competenţa in materie penală

SECŢIUNEA 1

Noţiunea de competenţă in materie penală

În doctrina de specialitate , competenţa a fost definită diferit , remarcându-se o mare varietate de definiţii , dar în ceea ce priveşte poziţiile autorilor privitor la competenţa în materie penală , acestea sunt foarte apropiate ca şi sens .

Astfel , competenţa poate fi definită ca fiind sfera atribuţiilor pe care le au de îndeplinit , potrivit legii , fiecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal .

O cauză penală nu poate fi soluţionată de oricare organ de urmărire penală sau instanţă de judecată . Este necesar să se delimiteze drepturile si obligaţiile acestor organe între ele , să se circumscrie competenţelor lor .

În cazul mecanismului procesual penal funcţionează încă mai multe categorii de organe , fiecare având de îndeplinit anumite sarcini legate de soluţionarea cauzelor penale .

Alţi autori înteleg prin competenţă capacitatea sau aptitudinea care îi este recunoscută de lege unui organ de urmărire penală sau unei instanţe judecătoreşti , de a urmări , respectiv a judeca şi soluţiona o anumita cauză penală , cu excluderea de la această activitate judiciară a celorlalte organe de urmărire penală sau instanţe judecătoreşti . Împuternicirea dată de lege presupune puterea de a urmări şi judeca o anumită cauză penală care conferă autoritate juridică actelor procesuale ce se efectuează şi totodată obligaţia de a urmări şi judeca , pricinile repartizate prin lege, orice refuz fiind considerat ca o încălcare a obligaţiilor de serviciu .

O cauză penală nu poate fi soluţionată la întâmplare , de orice organ judiciar, în înfăptuirea actului de justiţie pentru o judicioasă soluţionare a cauzei , impunându-se existenţa unor criterii , cu ajutorul cărora este determinat organul judiciar care are “ aptitudinea “ de a soluţiona o anumită cauză penală , săvârşită într-un anumit loc şi de o anumită gravitate.

Necesitatea acestor criterii , concretizate în reguli de competenţă , este data şi de varietatea săvârşirii faptelor penale , în ceea ce priveşte atât locul de săvârşire, cât şi natura , gravitatea acestora .

Regulile de competenţă determină organul judiciar competent să soluţioneze o cauză penală săvârşită într-un anumit loc şi de o anumită gravitate , într-o anumită etapă procesuală , cu luarea în considerare , când legea o impune şi a calitaţii autorului faptei .

Conceptual , competenţa mai este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unui organ judiciar de a îndeplini anumite atribuţii în cadrul procesului penal .

O altă definiţie dată în doctrina de specialitate competenţei este aceea că aceasta reprezintă capacitatea obiectivă a unui organ judiciar de a efectua valabil acte cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului penal .

Privită dintr-un alt punct de vedere , competenţa penală constă în aptitudinea unei instanţe judecătoreşti de a rezolva totalitatea cauzelor penale ce i-au fost atribuite prin lege ( aspectul obiectiv al competenţei ) sau o anumită cauză concretă din rândul acestora ( aspectul subiectiv al competenţei ) .

Noţiunea de competenţă a fost definită nu numai din punctul de vedere al organului judiciar , ci şi din perspectiva cauzei penale , ca fiind însuşirea pe care o are o anumită cauză penală de a fi soluţionată de un organ judiciar , accepţiune folosită în limbajul juridic curent , reprezentând , de fapt , o definire prin alţi termeni a aceluiaşi conţinut. Sens care nu este acceptat în unanimitate în literatura de specialitate , arătându-se că legea , în reglementarea ei , nu face o asemenea distincţie , care , de altfel , nu are nici un fel de consecinţe pe plan teoretic şi practic .

În alte lucrări , competenţa a fost definită ca fiind dreptul şi obligaţia organelor de urmărire penală de a urmări o anumită cauză penală , respectiv dreptul şi obligaţia organelor de judecată de a judeca şi soluţiona o anumită cauză , precum şi masura în care un organ judiciar işi exercită , în conformitate cu criteriile stabilite , îndrituirea de a rezolva conflictele de drept .

În opinia unor autori , competenţa înseamnă capacitatea obiectivă a unui organ judiciar de a efectua valabil acte cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului , pe când alţii susţin ideea competenţei ca fiind aptitudinea unei jurisdicţii determinate de a rezolva o cauză dată .