Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private

Introducere

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirma în 1948 că nimeni nu va fi obiectul imixtiunilor arbitrare în viaţa sa privată şi că oricine are dreptul la protecţie legală împotriva unor astfel de imixtiuni. Practic, Declaraţia a proclamat, întâia dată, dreptul la viaţă privată ca drept al omului.

Doi ani mai târziu, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacra, de manieră directă, dreptul persoanei la respectarea vieţii sale private, a domiciliului şi a corespondenţei. Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice nu face decât să reitereze ideea ocrotirii dreptului la viaţă privată, ca unul dintre drepturile fundamentale ale omului.

NCP consacră un capitol distinct infracţiunilor care aduc atingere domiciliului şi vieţii private, respectiv Capitolul IX. Infracţiuni care aduc atingere domiciliului şi vieţii private, Titlul I. Infracţiuni contra persoanei, în partea specială din Noul Cod Penal sunt cuprinse patru infracţiuni şi anume violarea de domiciliu, violarea sediului profesional, violarea vieţii private şi divulgarea secretului profesional .

În această categorie, pe lângă incriminările tradiţionale, au fost consacrate câteva infracţiuni noi, menite să acopere un vid de reglementare şi să ofere un răspuns la noile forme de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formează obiectul acestui capitol.

Astfel, a fost incriminată ca faptă distinctă violarea sediului profesional (art. 225), dat fiind că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi sediul persoanei juridice sau sediul profesional al persoanei fizice beneficiază de protecţia conferită de art. 8 din Convenţie.

Incriminarea menţionată se regăseşte în majoritatea legislaţiilor (art.191 C. pen. portughez, art.203 C. pen spaniol, § 123 C. pen. german, 109 C. pen. austriac, 6 cap. 4 C. pen. suedez, 355 C. pen. Norvegian.

Capitolul I.

Aspecte generale și repere legislative naţionale şi europene

Infracţiunea de violare de domiciliu face parte din categoria infracţiunilor contra libertăţii persoanei, în timp ce infracţiunea de tulburare de posesie se încadrează în sfera infracţiunilor contra patrimoniului (violarea de domiciliu şi violarea sediilor organelor de stat şi a formaţiunilor politice). Violarea sediilor organelor de stat şi a formaţiunilor politice este reglementată în art.2 din D.L.nr.88/1990 privind unele măsuri de ocrotire a organelor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept .

I.1. Noțiuni introductive

Astfel, potrivit art.2 alin.1 al D.L.88/1990, infracţiunea constă în „faptă persoanei de a pătrunde, fără drept, în sediile organelor centrale şi locale de stat, ale altor instituţii publice, ale partidelor şi formaţiunilor politice, tulburând desfăşurarea normală a activităţii acestora”.

Această infracţiune specială constituie o variantă de specie a infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută în art.192 alin.1 şi 2 C.pen., în sensul că vizează libertatea de desfăşurare a activităţii normale în sediile autorităţilor de stat şi ale formaţiunilor politice .

Prin incriminarea acestei fapte nu se are în vedere posesia, ca atribut al proprietăţii, şi asigurarea normalei desfăşurări a activităţii organelor şi formaţiunilor politice, în sediile acestora, aşa încât această infracţiune nu poate fi considerată o variantă de specie a infracţiunii de tulburare de posesie, aşa cum au arătat unii autori, pentru că, aşa cum prevede expres textul, ceea ce se tulbură nu este posesia, ci normală desfăşurare a activităţii organelor sau formaţiunilor politice .

Această infracţiune specială poate fi inclusă în categoria infracţiunilor contra persoanei, reglementată în Titlul II, partea specială, C. pen., subgrupa infracţiunilor contra libertăţii persoanei, capitolul II din Titlu. Obiectul juridic generic este acelaşi atât la violarea de domiciliu de drept comun, cât şi la infracţiunea specială şi constă în relaţiile speciale referitoare la dreptul persoanei la libertate, printre aspectele libertăţii persoanei numărându-se şi inviolabilitatea domiciliului şi a reşedinţei .