Proprietate Intelectuală

INTRODUCERE

Respectarea drepturilor de proprietate intelectuala este un subiect de actualitate in toate tarile, nu numai europene ci si din intreaga lume. Foarte multe societatii comerciale si foarte multe persoane fizice, scriitori, compositori, artisti si inventatori din toate domeniile sint confruntati cu problema proprietatii intelectuale. Creatia lor, munca lor inventivitatea lor trebuie protejata de copiere prin legi nationale si internationale.

De aceea, acest domeniu de mare actualitate, este unul care inca mai are nevoie de coordonarea legilor in interiorul Comunitatii Europene si la nivel international, ca sa se ajunga la o mai perfecta protectie a proprietatii intelectuale.

Societatiile comerciale pot pierde o parte din chifra de afaceri daca productia lor, consecinta a unei creatii intelectuale, este copiata, sau chiar pot ajunge in lichidare daca societatea care a copiat produsul acestor societatii se gaseste intr-o tara unde costurile de productie sint inferioare tarii unde produsul a fost inventat. Este injust si dificil a face fata unei concurente neloiale, si inca si mai greu unui furt al creatiei intelectuale.

Este foarte dureros pentru persoanele fizice care si-au pus tot sufletul in creatia lor intelectuala si o vad furata si utilizata de altcineva care nu a investit nici un efort in aceasta creatie.

Din aceste motive, subiectul protectiei proprietatii intelectuale est unul foarte preocupant pentru toate institutiile in in masura sa ia decizii in acest domeniu.

Subiectul m-a interesat cu atit mai mult cu cit in Remetea, localitatea unde m-am nascut, intreprinderea SC End-Ibo SRL, a suferit un astfel de furt, si am putut sa vad efectele negative asupra acestei fabrici de ciocolata. Reteta lor de fabricatie a fost copiata, si chiar si ambalajul a fost reprodus cu imperceptibile modificari. Am vazut suferinta proprietariilor, inventatorii retetei, nelinistea legata de scaderea vanzarilor si de riscul de-a fi nevoiti sa reduca numarul angajatilor, si responsabilitatea fata de acesti muncitori devotati si fara alte locuri de munca posibile in apropiere.

CAPITOLUL 1. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ. CONCEPT SI EVOLUTIE

1.1. Conceptul de proprietate intelectuală

Conceptul de proprietate intelectuală presupune numeroase aspecte în care noi interacţionam cu informaţia. Unele dintre acestea au fost reglementate şi fac obiectul unor norme pe plan naţional, cu încercări şi realizări chiar şi în cadrul multilateral, iar altele îşi fac intrarea în categoria drepturilor de proprietate intelectuală pe măsură ce practica le impune ca atare.

În ultima perioadă a început să fie sistematic ridicată problema unor noi forme de proprietate intelectuală care necesită protecţie adecvată. Lipsa, în primul rând, a unor legislaţii naţionale în domenii ca folclor, cunoştinţe tradiţionale, material genetic şi, în al doilea rând, lipsa unei insuficiente studieri a acestora nu au permis încă existenţa unor reglementări internaţionale. Există însă din ce în ce mai multe preocupări, la nivel multilateral, pentru clarificarea anumitor aspecte şi pentru a impune o soluţie internaţională.

În general, legea proprietăţii intelectuale are drept scop apărarea creatorilor şi a altor producători de bunuri şi servicii intelectuale prin cesionarea, pe durată limitată, a dreptului de control asupra utilizării acestor opere, bunuri sau servicii. Aceste drepturi nu se aplică obiectului material în care poate fi înglobată creaţia, ci creaţiei intelectuale ca atare .

În mod tradiţional, proprietatea intelectuală se împarte în două ramuri: „proprietatea industrială" şi „dreptul de autor".

„Proprietatea industrială" cuprinde protecţia invenţiilor prin brevetele de invenţie, protecţia unor anumite interese comerciale prin intermediul legii privind mărcile de fabrică sau de comerţ, al legii privind denumirile comerciale şi al legii pentru protecţia desenelor industriale, în plus, proprietatea industrială mai cuprinde şi combaterea concurenţei neloiale.

„Dreptul de autor" garantează autorilor şi altor creatori de opere intelectuale (literare, muzicale, artistice), dreptul de a autoriza sau a interzice, pentru perioade de timp strict determinate, exploatarea operelor lor în moduri de asemenea determinate.

Convenţia privind instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), încheiată la Stockholm la 14 iulie 1967, prevede la art. 2 că „proprietatea intelectuală va include drepturile legate de:

1. operele literare, artistice şi ştiinţifice;

2. prestaţiile artiştilor interpreţi, fonograme şi transmisiuni radio şi TV;

3. invenţiile din toate domeniile activităţii umane;

4. descoperirile ştiinţifice;

5. desenele şi modelele industriale;

6. mărcile de fabrică sau de comerţ , mărcile de servicii, denumirile şi alte indicaţii geografice;

7. protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi decurgând din activitatea intelectuală în domeniul industrial, ştiinţific, literar sau artistic.