Sistemul Bancar

CAPITOLUL I. SISTEMUL BANCAR EUROPEAN

1.1. Sistemul European al Băncilor Centrale

Sistemul European al Băncilor Centrale (S.E.B.C.) este compus din B.C.E. şi toate celelalte bănci centrale naţionale ale celor 27 de state membre. Aceasta reprezintă autoritatea monetară a zonei euro.

Noţiunea de Eurosistem. Eurosistemul reprezintă sistemul de coordonare monetară, de menţinere a stabilităţii preţurilor, format din B.C.E. şi băncile centrale ale statelor membre U.E. care au adoptat euro ca monedă oficială.

Termenul „Eurosistem” defineşte B.C.E. şi băncile centrale/naţionale ale statelor care au aderat la zona euro (în care circulă euro). Este vorba în prezent de 16 state: Belgia, Irlanda, Germania, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda, Grecia, Slovenia, Cipru, Malta, Slovacia. Pe lângă acestea, 4 "micro-state", prin acordurile monetare încheiate cu vecinii lor, sunt şi ele ataşate la zona euro : Andora, Monaco, San Marino şi Vatican.

S.E.B.C. are o sferă mai largă decât Eurosistem, deoarece cuprinde şi băncile centrale ale statelor membre ale U.E. care nu au trecut la adoptarea monedei euro.

Constituire. Pentru a constitui B.C.E., responsabilă de moneda euro, negociatorii Tratatului de la Maastricht au opatat pentru un organism independent, de tip federal, pe linia celor care există în S.U.A. sau Germania. Iniţiatorii îşi propuneau ca S.E.B.C. să fie format din băncile centrale naţionale ale statelor membre şi Banca Centrală Europeană – B.C.E. Organele de decizie ale B.C.E. şi ale S.E.B.C. urmau să fie Directoratul şi Consiliul Guvernatorilor.

La data de 13 octombrie 1998, B.C.E. a definit ceea ce ea considera că presupune stabilitatea preţurilor. În măsura în care acest obiectiv nu ar fi îndeplinit, S.E.B.C. ar trebui să susţină politicile generale ale Uniunii.

S.E.B.C. îşi exercită prerogativele de la 1 ianuarie 1999. În 1999 a avut loc introducerea monedei unice europene în 11 din cele 16 state membre de la acea dată. A gestionat folosirea în paralel a monedelor naţionale şi a monedei euro, în perioada 1999-2001, iar din anul 2002 încetarea folosirii treptate a monedelor naţionale în favoarea generalizării euro.

Astfel, s-au creat mai multe zone:

a) Eurosistemul, care cuprinde statele în care circulă moneda euro;

b) S.E.B.C., care cuprinde Eurosistemul şi se extinde pe teritoriul acestuia, chiar în ţările care nu au dorit să treacă la moneda euro;

c) S.E.B.C. şi ţările care vor trece la moneda euro (noii membri).

1.1.1. Reglementare, obiective, sarcini

Sistemul European al băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană au fost constituite în virtutea art. 4A din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Acestea îşi îndeplinesc sarcinile şi îşi desfăşoară activităţile în conformitate cu dispoziţiile Tratatului şi ale Statului, conţinut în Protocolul 3 al Trataului Uniunii Europene.

Astfel , la data de 1 ianuarie 1999, Uniunea Economică şi Monetară a intrat în cea de-a treia etapă, odată cu apariţia Sistemului European al Băncilor centrale în locul Institutului Monetar European (IME).

În conformitate cu art. 106 parag. 1 din Tratul Comunităţii Europene, Sistemul European al Băncilor Centrale, este compus din Banca Centrală Europeană şi din băncile centrale ale statelor membre.

Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este menţinerea stabilităţii preţurilor conform art. 105 parag. 1 din Tratatul Comunităţii Europene.

De asemenea, S.E.B.C. sprijină politicile economice generale din Comunitate, pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunităţii prevăzute în art. 2 din Tratat:

- dezvoltare armonioasă şi echilibrată a activităţilor economice;

- o creştere durabilă şi neinflaţionistă care să respecte mediul;

- un grad înalt de convergenţă a performanţelor economice.

Sistemul Euorpean al Băncilor Centrale acţionează în virtutea principiilor economiei de piaţă, în care concurenţa este liberă, favorizând o alocare eficientă a resurselor comunitare.

Sarcinile fundamentale ale Sistemului European al Băncilor Centrale sunt prevăzute în art. 105 parag. 2 din tratatul CE astfel:

- definirea şi implentarea politicii a UE;

- desfăşurarea operaţiunilor de schimb pentru Euro în raport cu monedele necomunitare;

- păstrarea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre – nu se aduce atingere deţinerii şi gestionării de către guvernele statelor membre de fondurilor de rulment în valută;

- promovarea bunei funcţionări a sistemului de plăţi.