Soluționarea Conflictelor de Interese

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. DREPTUL MUNCII – RAMURĂ ŞI ŞTIINŢĂ A DREPTULUI

Dreptul muncii este cea mai dinamică şi concretă ramură a dreptului, fiind legat de viaţa, existenţa şi bunăstarea oamenilor. Sub incidenţa lui intră salariaţii, dar şi cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă ori se pregătesc pentru a dobândi o profesie sau meserie (ucenicii etc.).

Libertatea muncii este garantată prin: Constituţie art. 41 alin. 1: “Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”, prin Declaraţia Universală a drepturilor omului art. 23 pct. 1: “Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile si satisfăcătoare de muncă, precum si la ocrotirea impotriva şomajului” şi prin Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale art. 6, pct. 1: Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept” .

În doctrina românească recentă “Dreptul muncii este acea ramură de drept care reglementează raporturile juridice ce se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă si a contractului colectiv de muncă, precum şi raporturile juridice conexe acestora” .

Denumirea de drept al muncii, desemnează şi disciplina sau ramura ştiinţelor juridice care studiază următoarele norme: relaţiile individuale şi colective de muncă, atribuţiile organizaţiilor sindicale şi patronale, controlul aplicării legislaţiei muncii şi conflictele de muncă. Conflictele de muncă sunt definite atât de Codul Muncii cât si prin Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

1.2. NOŢIUNEA DE CONFLICT ŞI TIPURI DE CONFLICTE

Perspectiva socială. În timpurile când societăţile se compuneau din familii extinse sau unităţi tribale, relaţiile dintre acestea erau caracterizate de un grad mai mare de implicare socială, de colaborare între membrii grupurilor. După această perioadă istorică a civilizaţiei umane relaţiile sociale şi structurarea acestora au cunoscut o schimbare radicală.

Odată cu creşterea populaţiei şi cu sfârşitul deciziilor luate în mod direct de comunitate, competiţia pentru teritorii şi proprietate (precum şi conflictele generate de această competiţie) a început să condiţioneze şi să schimbe în mod radical relaţiile sociale. În sistemele sociale care au urmat lupta pentru supravieţuire a devenit mai mult o chestiune personală sau de clasă şi mai puţin una a comunităţii în ansamblu.

Evoluţia acestor sisteme a condus după cum ştim la sclavagism, feudalism şi colonialism, precum şi la forme adverse de relaţii politice şi industriale caracteristice şi societăţii moderne din care facem parte. În acest fel conflictele de interese (personale şi de grup) au fost înrădăcinate în sistemul de relaţii sociale .

Complexitatea conflictelor ne conduce spre constatarea că este mult mai uşor să enumerăm situaţiile conflictuale (cum ar fi, de exemplu, grevele, procesele juridice, războaiele sau orice altă formă de confruntare), decât să dăm o definiţie a conflictului.

Conflictul poate avea aşadar, tot atâtea definiţii câte ocazii pentru a se intâmpla în mod real. Vom exemplifica această afirmaţie cu câteva definiţii:

• Dicţionarul Webster s descrie conflictul ca o “bătălie”, o competiţie a unor forţe oponente, o discordie, un antagonism între dorinţe şi instincte pe de o parte şi idealurile morale , religioase şi etice, de cealaltă parte” .

• M. Deutsch oferă următoarea definiţie a conflictului: “Un conflict apare atuncicând apar activităţi incompatibile. O acţiune care este incompatibilă cu o altă acţiune o poate obstrucţiona, interfera, influenţa pe aceasta din urmă, făcând-o mai puţin probabilă şi mai eficientă” .

• În opinia cercetătorului Fink, conflictul este definit astfel: o situaţie sau un

proces în care două sau mai multe entităţi sociale sunt unite de cel puţin o formă de relaţie psihologică antagonistă sau de cel puţin o forţă de interacţiune antagonistă” .

• Conflictul este, de asemenea, definit de către L. Coser “ca o luptă care

transcede valorile şi revendicările şi care este dusă cu scopul obţinerii resurselor şi puterii, o luptă în care scopurile oponenţilor sunt legate de neutralizarea, vatămarea sau eliminarea rivalului” .

• F. Baron, oferă la rândul său, următoarea definiţie a comflictului: “Conflictul este un aspect al tuturor fenomenelor naturale (…), o parte indispensabilă a vieţii, a schimbării, a creării de noi forme” .

• Putnam şi Poole ne oferă următoarea definiţie a conflictului: “ interacţiunea unor personae interdependente care percep opoziţia de scopuri, ţinte şi valori dintre ei şi ceilalţi şi care îi percep pe ceilalţi în calitate de oponenţi în realizarea acestor scopuri”.