Teritoriul de stat în dreptul internațional public și frontiera de stat a României

CAPITOLUL I - TERITORIUL ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC

Secţiunea 1 – Noţiuni introductive despre teritoriul de stat

Teritoriul, împreună cu populaţia care îl locuieşte, alcătuieşte o premisă necesară a existenţei statului ca entitate supremă, prezentând o însemnătate esenţială pentru dezvoltarea social-economică şi organizarea politica a oricărei comunităţi umane (popor, naţiune) . Teritoriul, statal este condiţia indispensabilă a delimitării spaţiale şi a acţiunii independente a fiecărui stat în raport cu celelalte state, ca subiect suveran al dreptului internaţional .

Toate statele sunt subiecte egale de drept internaţional iar mărimea teritoriului nu are relevanţă juridică externă. Mărimea teritoriului şi a populaţiei ce îl locuieşte, bogăţiile şi resursele sale naturale, aşezarea geografică (de exemplu, cu sau fără ieşire la mare ) etc. sunt tot atâtea aspecte pe care fiecare stat le ia în considerare în stabilirea şi desfăşurarea relaţiilor sale politice, economice etc. cu alte state în cadrul sistemului internaţional, global, zonal sau de raporturi bilaterale.

Elementele naturale care alcătuiesc însă teritoriul, capătă relevanţa juridică internă şi internaţională, în cadrul şi prin intermediul organizării statal-administrative, ca teritoriu de stat . O serie de principii fundamentale ale dreptului internaţional (respectarea inviolabilităţii teritoriului de stat şi a frontierelor sale, obligaţia de a nu folosi forţa şi ameninţarea cu forţa de a nu încălca suveranitatea şi independenţa naţionale etc.) formează baza relaţiilor între statele lumii. Organizarea politico-administrativă a teritoriului, hotărârea sistemului juridic, folosirea după nevoi a propriilor resurse naturale alcătuiesc atribute ale fiecărui stat.

Există zone (terestre, acvatice, aeriene etc.) excluse din sfera organizării statale, în afară exercitării suveranităţii depline si exclusive a vreunui stat, care au regimuri speciale stabilite prin acordul statelor (vezi spaţiul aerian de deasupra mării libere, spaţiul extraatmosferic etc.) .

Teritoriul de stat are largi implicaţii în dreptul internaţional contemporan , în probleme care privesc aspecte: natura, juridica a teritoriului de stat, componenţa acestuia (spaţiu terestru, acvatic, aerian), frontierele de stat şi regimul de frontieră, imunitatea de jurisdicţie teritoriala a statului străin, fluviile internaţionale şi cooperarea statelor în acest domeniu, regimul juridic al navigaţiei si al cooperării privind Dunărea, situaţia juridică a canalelor maritime, care prezintă interes pentru navigaţia internaţională.

Dreptul internaţional reglementează prin principiile şi normele sale activitatea statelor în privinţa spaţiilor terestre . Dacă avem în vedere criteriul regimului juridic, aceste spaţii pot fi grupate în :

a) spaţii terestre aflate sub suveranitatea statelor care au un regim juridic reglementat prin normele de drept intern, normele dreptului internaţional neavând decât un caracter auxiliar, complementar;

b) spaţii cu regim internaţional care depăşesc sfera suveranităţii statelor.

Prima grupă este reprezentată de teritoriul de stat al fiecărei ţări în parte iar cea de-a doua de: marea liberă, spaţiile submarine dincolo de jurisdicţia naţională a statelor, spaţiul aerian de deasupra mării libere, spaţiul extraatmosferic, corpurile cereşti etc. .

Secţiunea a 2-a – Legătura indestructibilă teritoriu de stat – suveranitate naţională

Subsecţiunea A. Teritoriul de stat şi suveranitatea naţională

Teritoriul de stat este spaţiul geografic asupra căruia statul îşi exercită suveranitatea sa exclusivă şi deplină şi care este compus din suprafeţe terestre, acvatice şi maritime, din solul, subsolul şi coloana aeriană de deasupra lor.

Teritoriul de stat constituie una din premisele materiale, naturale, ale existenţei statului . Spre deosebire de organizarea gentilică, bazată pe legăturile de sânge ale membrilor săi, statul se caracterizează prin legăturile teritoriale, apărute ca urmare a aşezării statornice a oamenilor într-o anumită regiune geografică .

Teritoriul de stat cu toate părţile sale componente, se află sub puterea exclusivă a acestui stat. Această putere poartă denumirea de supremaţie (suveranitate) teritorială, parte integrantă a suveranităţii de stat. Fiecărui stat i se recunosc, prin principiile şi normele dreptului internaţional contemporan, independenţa şi suveranitatea, inviolabilitatea teritoriului şi frontierelor sale, dreptul de a-şi stabili de sine stătător regimul politic, organizarea administrativă şi economico-socială, statutul juridic al populaţiei, ordinea de drept şi sistemul juridic, utilizarea resurselor naturale, stabilirea condiţiei în relaţiile internaţionale potrivit intereselor celorlalte state .