Cuprins
- Cap. 1. Generalităţi.1
- 1.1. Introducere.1
- 1.2. Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate.1
- 1.3. Probleme particulare ale epurării apelor uzate.4
- Cap. 2. Prezentare tipuri de instalaţii.7
- 2.1. Tipuri de instalaţii de epurare a apelor uzate pentru întreprinderi de produse plate.7
- 2.2. Tipuri de instalaţii de epurare.7
- 2.3. Descrierea tehnică a staţiei de epurare.9
- 2.4. Staţii de epurare pentru întreprinderi mari.13
- Cap. 3. Metode si procese unitare de tratare.15
- 3.1. Metode de tratare a apelor industriale.15
- 3.2. Procese unitare pentru epurarea apelor uzate industriale.18
- Cap. 4. Optimizarea si tratarea apelor uzate.28
- 4.1. Elemente privind optimizarea proceselor pentru tratarea apelor uzate.28
- Cap. 5. S.C Intfor S.A. Galati, descriere generala.35
- 5.1. Elemente generale.35
- 5.2. Parametri instalaţiei de epurare existente.35
- 5.3. Alimentarea cu apă industrială.40
- Cap. 6. Solutie propusa.44
- 6.1. Soluţia propusa pentru îmbunătăţirea epurarii apelor uzate de la Intfor.44
- Cap. 7. Impactul asupra mediului.46
- 7.1. Impactul asupra mediului creat de emisiile poluante de la Intfor.46
- 7.2. Riscurile pentru sănătate ale apelor reziduale.47
- 7.3. Riscurile toxicologice.47
- 7.4. Zgomotul produs de echipamentele din instalaţia de epurare.47
- 7.5. Mirosurile.48
- Cap. 8. Norme de tehnica securitatii muncii la instalaţii.49
- Bibliografie.52
Extras din licență
CAPITOLUL 1
1.1.Introducere
Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 şi a fost conceput în concordanţă cu realităţile englezeşti - temperatură de 200oC, timp de rezidenţă în râu 5 zile.
1.2. Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate
Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.
Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.
Treapta primară constă din mai multe elemente succesive astfel grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului.
Fig.1. Staţie de epurare a apelor uzate.
Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai mic.
Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice.
Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.
Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape utilizandu-se ca si echipamente:
- aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.
- decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala termică.
Preview document
Conținut arhivă zip
- 1.Coperta Proiect.doc
- 2.Tema Proiect.doc
- 3.Cuprins Proiect.doc
- Presentation-Proiect.ppt
- PROIECT.doc