Caracteristici ale calității în instituțiile publice

INTRODUCERE

Marea majoritate a pacienţilor din UE beneficiază de asistenţă medicală în propria lor ţară şi preferă această opţiune. Dar, în anumite cazuri, pacienţii pot dori să beneficieze de anumite tipuri de asistenţă medicală în alt stat membru. Exemplele includ asistenţă medicală foarte specializată sau asistenţa medicală în zonele de frontieră unde unitatea spitalicească adecvată cea mai apropiată se află de cealaltă parte a frontierei. În ultimii ani, cetăţenii au înaintat Curţii Europene de Justiţie o serie de cazuri pentru a-şi revendica dreptul la rambursarea serviciilor medicale furnizate în alte state membre. În hotărârile sale cu privire la aceste cazuri, începând cu anul 1998, Curtea a hotărât în mod constant că pacienţii au dreptul de a li se rambursa costul asistenţei medicale de care au beneficiat în alt stat membru, în condiţiile în care ar fi îndreptăţiţi să beneficieze de acestea şi în propriul stat membru. Este necesar să se clarifice modul în care principiile stabilite în aceste cazuri specifice ar trebui să fie aplicate în general. Prin urmare, sunt necesare norme comunitare cu privire la modul în care ar trebui asigurată calitatea şi siguranţa asistenţei medicale transfrontaliere în general. În acest scop, Comisia intenţionează să propună în anul 2008 o comunicare şi o recomandare a Consiliului privind siguranţa pacientului şi calitatea serviciilor medicale precum şi o recomandare a Consiliului privind infecţiile asociate asistenţei medicale.

În baza acestei jurisprudenţe, prezenta iniţiativă vizează asigurarea unui cadru clar şi transparent privind furnizarea asistenţei medicale transfrontaliere din cadrul UE, în cazul în care asistenţa medicală de care pacienţii au nevoie este furnizată în alt stat membru decât în ţara de origine. În aceste cazuri, nu ar trebui să existe obstacole nejustificate. Serviciile medicale ar trebui să fie sigure şi de bună calitate. Procedurile referitoare la rambursarea costurilor ar trebui să fie clare şi transparente. Respectând principiul universalităţii, al accesului la asistenţă medicală de calitate, al echităţii şi solidarităţii, obiectivele acestui cadru vor, prin urmare, următoarele:

- de a oferi suficientă claritate în ceea ce priveşte drepturile de rambursare a costurilor asistenţei medicale furnizate în alte state membre;

- de a se asigura că cerinţele necesare pentru o asistenţă medicală de înaltă calitate, sigură şi eficientă sunt respectate în cazul asistenţei medicale transfrontaliere.

Statele membre sunt responsabile cu organizarea şi prestarea de servicii de sănătate şi asistenţă medicală. Acestea sunt, în special, responsabile cu determinarea normelor care se vor aplica rambursării pacienţilor şi furnizării de asistenţă medicală. Această propunere nu aduce nicio modificare în această privinţă. Este importantă sublinierea faptului că această iniţiativă nu afectează dreptul statelor membre de a alege normele care se vor aplica unui caz specific. În schimb, acest cadru este creat pentru a facilita cooperarea europeană privind asistenţa medicală, precum cea pentru reţelele europene de centre de referinţă; împărtăşirea evaluărilor noilor tehnologii medicale; sau pentru a folosi tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor în vederea furnizării de asistenţă medicală mai eficientă („e-health”). Aceste acţiuni vor oferi statelor membre sprijin suplimentar în vederea îndeplinirii obiectivelor generale privind accesul universal la asistenţă medicală de înaltă calitate pe baza echităţii şi solidarităţii, fapt ce va avantaja toţi pacienţii, indiferent dacă aceştia pleacă în altă ţară sau nu.

Aceste chestiuni au fost discutate în mai multe rânduri de către Comisie împreună cu autorităţile responsabile din toate statele membre, reprezentanţii Parlamentului European precum şi comunitatea medicală şi alte părţi interesate. Înaintea formulării acestor propuneri, Comisia a efectuat, de asemenea, o consultare publică privind acţiunea comunitară în materie de servicii de sănătate ale cărei rezultate au constituit o bază solidă pentru elaborarea şi definirea cadrului propus Atât miniştrii în cadrul Consiliului cât şi Parlamentul European au solicitat, de asemenea, întreprinderea de acţiuni în domeniul serviciilor medicale iar caracterul lor particular a fost confirmat prin excluderea acestor servicii din directiva generală a serviciilor.

Această propunere se bazează pe articolul 95 din Tratatul CE privind stabilirea şi funcţionarea pieţei interne. De asemenea, este conformă cu dispoziţiile articolului 152 din Tratatul CE privind sănătatea publică şi respectă responsabilităţile statelor membre referitoare la organizarea şi prestarea serviciilor de sănătate şi asistenţă medicală, astfel cum a fost interpretat de către Curtea de Justiţie. Dispoziţiile Tratatului de reformă nu vor afecta temeiul juridic.

CAPITOLUL I

CALITATEA SERVICIILE DE SĂNĂTATE

1.1.Aspecte ale calităţii în serviciilor de sănătate

Calitatea reprezintă măsura în care un ansamblu de caracterisitici intrinseci îndeplinesc cerinţele. Calitatea reprezintă obţinerea satisfacţiei durabile ale clientului, răspunzând la nevoile şi aşteptările sale, în mediul unui organism care se angajează să îmbunătăţească în mod constant randamentul şi eficacitatea sa. Calitatea este astăzi înaintea tuturor o stare de spirit, o mobilizare permanentă a tutuor în jurul aceluBacău obiectiv: saitsfacerea clientului/pacientului. Calitatea nu este altceva decât satisfacerea clientului/pacientului, conformitatea între ceea ce el aşteaptă şi ceea ce el primeşte. De o parte există clientul/pacientul cu un anumit număr de nevoi, de aşteptări şi de cerinţe şi de altă parte produsul/serviciul (sau îngrijirea) cu un anumit de caracterisitici şi atribute. Aşadar, calitatea înseamnă: cum să satisfaci clientul/pacientul. Cum să se procedeze, astfel încât atributele produsului,ale serviciului sau ale îngrijirii să răspundă aşteptărilor clientului/pacientului.

O definiţie pragmatică a calităţii adaptată activităţii de sănătate este „obţinerea satisfacţiei durabile a clientului, în primul rând pacientul, la cel mai bun cost” Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit calitatea în instituţiile de sănătate ca „un demers care trebuie să permită să se garanteze fiecărui pacient armonizarea actelor diagnostice şi terapeutice care le va asigura cel mai bun rezultat în condiţii de sănătate, în conformitate cu stadiul actual al ştiinţei medicale, la cel mai bun cost pentru un acelaşi rezultat, cu cel mai mic risc iatrogen şi pentru marea sa satisfacţie, în condiţii de proceduri, de rezultate şi de contacte umane în interiorul sistemului de îngrijiri medicale”.

Asigurarea calităţii impune o organizare şi o metodologie riguroasă pentru a face proba, a priori, că un produs sau serviciu va fi conform cu specificaţia sa. Este rezultatul dispoziţiilor luate de unitatea sanitară care asigură servicii medicale pentru a da încredere în capacitatea sa de a satisface în mod permanent şi durabil nevoile clienţilor săi (începând cu pacienţii).

Pentru ca o organizaţie să poată fi condusă şi să funcţioneze cu succes, este necesar ca aceasta să fie coordonată şi controlată într-un mod sistematic şi transparent. Succesul rezultă din implementarea şi menţinerea unui sistem de management al calităţii care este proiectat pentru îmbunătăţirea continuă a performanţei luând în consideraţie necesităţile tuturor părţilor interesate.

Standardul ISO 9000: 2000 identifică opt principii de management al calităţii care trebuie să fie utilizate de conducerea la cel mai înalt nivel pentru a conduce unitatea la îmbunătăţirea performanţei. Aceste principii, adaptate la activităţile unităţilor furnizoarea de servicii de sănătate sunt: orientarea către pacient, conducerea, implicarea personalului, abordarea bazată pe proces, abordarea sistemului de management, îmbunătăţirea continuă, luarea deciziilor, relaţiile cu furnizorul.

1.2. Orientarea către pacient

Unităţile sanitare care asigură servcii medicale depind de pacienţii lor. De aceea, ele trebuie să le înţeleagă nevoile, aşteptările şi cerinţele lor prezente şi viitoare, să le integreze în politica în domeniul calităţii şi să defineasca obiectivele calităţii adaptate, să le comunice personalului unităţii, să măsoare satisfacţia clienţor/pacienţilor şi să gestioneze relaţiile cu clienţii/pacienţii.