Creditul Bancar

INTRODUCERE

Prezenta lucrare reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale ce caracterizează creditul bancar, care a cunoscut o amplă evoluţie atât în occident cât şi în ţara noastră, ceea ce m-a determinat să-mi aleg ca temă a lucrării de licenţă “creditul bancar”.

Lucrarea se cuprinde în patru capitole, în care sunt prezentate elementele determinante ale creditului, astfel:

Capitolul I, intitulat Creditul, analizează noţiunea de credit în ansamblul său, pornind de la etimologia cuvântului, precizand apoi funcţiile, rolul creditului cât şi condiţiile unui credit.

Cel de-al doilea capitol: Creditul bancar, nuanţează conceptul general şi trăsăturile creditului bancar, resursele bancare pe care o bancă le angajează în vederea unui credit bancar.

În cel de-al treilea capitol este prezentată creditarea persoanelor fizice şi juridice, politica de creditare promovată de B.N.R. şi reforma bancară.

Rolul creditelor în reformarea economiei naţionale, reprezintă cel de-al patrulea capitol al lucrării de licenţă, urmărind prin punctele sale să arate importanţa deosebită pe care o are în economia naţională creditul, privatizarea şi capitalul străin.

O importanţă deodebită o deţine studiului de caz, care constă într-o analiză aprofundată a operaţiunilor efectuate de Finansbank, produselor şi serviciilor bancare oferite de Finansbank, precum şi a procesului de creditare specific Finansbank.

Lucrarea de licenţă se încheie cu concluziile, pe care mi le-am exprimat în urma analizei pe care am realizat-o prin studiul unor lucrări de specialitate şi a legislaţiilor în vigoare existente în România.

CAPITOLUL I

CREDITUL

I.1. NOŢIUNEA DE CREDIT

Creditul, ca şi moneda este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb .

Printre primele operaţiuni, cu caracter economic înfăptuite de indivizi care au trecut de la viaţa izolată, individuală, la o formă de viaţă socială a fost schimbul în natură şi ca o consecinţă imediată a lui a apărut creditul care este tot un schimb, cu singura particularitate că în momentele schimbului se intercalează factorul timp.

În orice tranzacţie de schimb, în mod obişnuit, fiecare din părţi oferă celeilalte un echivalent. Atunci când una din părţi convine să primească echivalentul la care are dreptul la o dată viitoare, se spune că este vorba de un schimb pe credit .

Indiferent de modul în care s-a născut şi a evoluat activitatea economică a omenirii, creditul a apărut înaintea oricărui sistem si instrument de schimb.

Etimologic, creditul îşi are originea în cuvântul latin “creditum - credere”, care înseamnă a crede, a se încrede sau a avea încredere. Această origine a noţiunii de credit scoate în evidenţă un element psihologic absolut necesar existenţa unei operaţiuni de împrumut – încredere.

Creditul, fiind o categorie de natură economico-financiară a format obiectul unor ample cercetări în literatura de specialitate. Analizând unele definiţii cu privire la credit, vom constata o diversitate de opinii, diferenţa dintre ele fiind determinată de punctul de vedere din care este privit creditul.

Astfel, prof. W. Sombrat, oferă o definiţie sintetică, dar expresivă, când spune: “creditul este puterea de cumpărare, fără a deţine numerar”. Într-o manieră asemănătoare, prof. C. Gide defineşte creditul ca fiind “schimbul unei bogăţii prezente, contra unei bogăţii viitoare”. Prof. F. Leitner defineşte creditul ca un “act economic care face să nască în favoarea unui individ un drept de a dispune în mod permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziţia lui, de un alt individ, în cadrul termenului pentru care a fost acordat”. La rândul său prof. V. Slăvescu arată că “este vorba de o operaţiune de credit sau ne găsim în faţa unui fapt economic, numit credit, ori de câte ori este vorba de cedarea unei sume de bani, efectuată într-un moment dat, din partea unui subiect economic, cu obligaţia pentru acesta din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primită, plus o sumă de bani care se chemă interes sau dobândă”. Adept al definiţiilor succinte, prof. A. Page defineşte creditul ca fiind “schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare” .