Criza economică în România

MOTIVATIE

Unul din subiectele ce vor face inconjurul lumii pentru ceva vreme de azi inainte este reprezentat de criza economica.

Criză economică începută în 2007 şi cu termen de finalizare incert reprezintă un subiect preocupant pentru multă lume. Este cert că astăzi asistăm la cea mai gravă criză din ultimii 80 de ani.

Avem o explicaţie oficială a crizei, furnizată de instituţiile publice, potrivit căreia problema îşi are originea în comportamentul nepotrivit al agenţilor economici (cuvintecheie: egoism, lăcomie, speculaţie ş.a.) şi în imposibilitatea pieţei de a funcţiona lin,asigurând alocarea corespunzătoare a resurselor (cuvinte cheie: asimetrie informaţională,capcana lichidităţii, deflaţie ş.a.).

. Recesiunea afecteaza grav majoritatea tarilor (Grecia), economiile subrede sunt pe punct de colaps.

Aceasta lucrare isi propune sa priveasca in mod obiectiv criza financiara, analizand situatia atat mondiala, dar mai ales, situatia din Romania, economia romaneasca fiind influentata, din nefericire de guvernanti prin deciziile ce acestia le iau, nelasand piata sa se redreseze prin mecanismele sale ce pot readuce stabilitatea financiara si intr-un final iesirea dintr-o recesiune lunga si grea.

Capitolul I. Criza Economica- Generalitati

Multe din relele lumii de astazi sunt atribuite pieței libere iar lumea media perpetuează mitul că libertatea economică și capitalismul sunt cauzele crizei economice actuale. Profețiile marxiste invocau secular colapsul pieței libere, care va fi rapusă, într-un final,de povara ciclurilor economice. Adica răbufnirea naturală a contradicțiilor interne ale pieții, ar duce la prabușirea capitalismului, destrămat treptat, din interior, de recesiuni tot mai frecvente și mai apăsătoare.

Preocuparea de a înțelege, coerent, natura crizei economice, conduce la doua concluzii simple :

• criza actuală nu face notă discordantă față de alte accidente ciclice în mersul economiei;

• de fiecare dată recurența ciclică a economiei este postulată drept calcâiul lui Achile al capitalismului.

Istoria recentă a crizei este urmatoarea: decidenții politici monopoliști ai principalelor monede din lume au purces la reducerea ratei dobânzii și expansiune monetară, convinși că vor înlatura obstacolele din calea prosperității economice.

Originele recesiunii actuale trebuie căutate în anii de expansiune monetară promovată de Banca Centrală a SUA.. Din 2001 până în 2008 aceasta a invadat piețele financiare cu valuri de monedă, care s-au scurs în credit artificial ieftin,și, în consecință, în dezvoltări economice cu insuficientă prudență investițională. Aceași politică a fost adoptată și de Banca Japoniei, care a vărsat în băncile subordonate bani cu dobândă nominala zero, iar Banca Centrală Europeană a redus rata dobânzii, vreme de mai mulți ani, la circa 2%.

În SUA , sistemul bancar, a răspândit nesăbuit creditul către categorii largi de debitori, cu ipoteci guvernamentale, sub sloganul politic " o casă pentru fiecare american ". Dobânzile extrem de scăzute au distrus stimulentul de economisire și au deschis robinetul împrumuturilor și al consumului. Așa, povara datoriilor s-a umflat dramatic. De aceea, responsabilitatea mersului ciclic al economiei, pe ritm de creștere și scădere, revine tocmai autorităților monetare care periodic eliberează injecții financiare.

Orice tentație de a ignora legile economice este sancționată, mai devreme sau mai târziu prin astfel de crize, curative, menite să salubrizeze o structură economică deformată artificial prin capitalul ieftin țâșnit din tiparniele băncilor centrale.

Orice creație monetară ce umflă suplimentar piața creditului nu reprezintă altceva decât o injecție de capital fictiv în sistemul economic, capital ce va fi redistribuit în planul structurii sociale a proprietății. O anumită putere de cumparare se scurge, nejustificat, în mâinile acelor categorii de persoane cărora le-a fost destinat creditul ieftin prin politici guvernamentale ce încalca exigențele pieții.

Criza imobiliara de pe piața americană este cel mai elocvent exemplu în toata istoria acestei crize.

Injectările de lichiditate în sistem de către FED , între anii 2001- 2004, cu o rată adobânzii de politică monetară sub 2% și în 2004, la aproape 1% , rate care nu acopereau nici măcar ritmul creșterii prețurilor, a dus la o explozie a creditelor și datoriilor. Oamenii au fost stimulați să se împrumute de vreme ce urmau să înapoieze, în termeni reali, valori mai mici decât cele luate cu împrumut.