Măsuri de prevenirea și combaterea șomajului

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1. Şomajul -fenomen social

Fiind un fenomen care afectează în diferite proporţii , toate ţările , prin nivelul , structura , durata şi consecinţele sale , şomajul s-a impus atenţiei guvernelor şi forţelor sociale, devenind o preocupare generală . Pe termen scurt , obiectivul major al tuturor acestora îl formează atenuarea exacerbării consecinţelor sale , iar pe termen mediu şi lung obiectivul consta în diminuarea sau chiar reabsorbirea resurselor de muncă aflate în stare de şomaj. Numeroasele aspecte independente , prin natura lor vizează atât firmele cât şi societatea , atât pe cei care lucrează ca şi pe şomeri.Toate acestea formează obiectul unor reglementări sau orientări care , în totalitatea lor , sunt cunoscute ca politici sau măsuri pentru combaterea şomajului.

Şomajul este un fenomen foarte complex a cărui geneză a făcut obiectul unor cercetări relevante încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea . Şomajul a fost şi continuă să fie definit în diferite moduri .

Forţa de muncă reprezintă în contextual economiei de piaţă , un bun care se comercializează , în mod liber pe o anumită piaţă, denumită piaţa forţei de muncă (sau mai pe scurt , piaţa muncii ). Din acest punct de vedere ,şomajul reprezintă excedentul de ofertă de forţă de muncă faţă de cererea de forţă de muncă .

O altă definiţie foarte cunoscută a şomajului este dată de Biroul Internaţional al Muncii- organizaţie cuprinsă în Sistemul Naţiunilor Unite , care elaborează statistici , studii şi analize pe baza informaţiilor primite de la ţările membre şi care are ca scop o mai bună fundamentare a deciziilor luate pentru combaterea şomajului. Conform definiţiei acesteia este şomer : orice persoană care a împlinit 15 ani , este apt de muncă ,este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată , nu munceşte şi caută un loc de muncă.

Deşi este acceptat faptul că exista şomaj , acest lucru nu înseamnă că se exclude definitiv existenţa unui echilibru pe piaţa forţei de muncă (starea de ocupare ) deplină

2. Politici sociale privind şomerii

Prin protecţie socială înţelegem ,,ansamblul de măsuri publice” luate de societate în scopul de a proteja membrii săi împotriva problemelor economice şi sociale care putea fi cauzate de pierderea sau reducerea substanţială a veniturilor din cauza şomajului .

a) Măsurile pasive sunt cele care constau în acordarea de asigurări de şomaj sau alocaţii pentru şomeri , acestea deţin locul prioritar în fondurile alocate pentru combaterea şomajului şi sunt practicate în cele mai multe ţări .

b) Măsurile active sunt cele care conduc la crearea de noi locuri de munca , la reconversie profesională sau cele prin care se oferă facilitate pentru cei care angajează şomeri.

În mod corect se considera că pentru reducerea şomajului este nevoie de creşterea masurilor active: orice mărire a nivelului ajutorului de şomaj va conduce , pe termen lung , la creşterea ratei şomajului , pe când crearea de noi locuri de muncă şi recalificarea şomerilor vor conduce la absorbirea lor , la scăderea ratei şomajului.Aplicarea acestor măsuri active reclama transferarea de resurse băneşti de la plata ajutoarelor de şomaj către direcţiile amintite şi multe ţări procedează la utilizarea lor. Cifrele alarmante ale şomerilor în Uniunea Europeană şi la nivel global , ca şi rata ridicată a şomajului în multe ţări au impus recurgerea la condiţii mai restrictive pentru acordarea dreptului la asigurarea de şomaj , cum ar fi :

-reducerea nivelului asigurării şi perioadei de acordare;

-conditionarea primirii alocaţiei de o perioadă minimă de cotizare;

-incadrarea plătii ajutoarelor doar în fondurile create pe baza cotizaţiilor (Germania , Franta , Spania).

În cazul în care este nevoie de completare a acestor fonduri se utilizează resurse de la buget care ar putea fi recuperate ulterior din viitoarele cotizaţii sau vor rămâne ca subvenţii , reflectând intervenţia statului în această direcţie (Olanda ,Danemarca , Suedia , Italia ).

Problematica ocupării forţei de munca reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană şi o componentă a modelului social European. Strategia Europeană (SEO) vizează reducerea sistemului de acordare a ajutoarelor pentru şomeri în sensul încurajării căutării active a unui loc de muncă şi prevenirii riscului şomajului, politicile active sunt îndreptate spre crearea de noi locuri de munca ,spre dezvoltarea spiritului antreprenorial ,spre educarea şi formarea profesională pe parcursul întregii vieţi pentru îmbogăţirea cunoştinţelor , componentelor şi aptitudinilor tuturor indivizilor .

În România , protecţia socială a şomerilor se realizează cu ajutorul bugetului asigurărilor de şomaj . De asemenea , în scopuul protecţiei persoanelor aflate în şomaj acţionează o serie de organizaţii nonguvernamentale care desfăşoară programe cu finanţare internă ,externa sau mixta , vizând îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale şomerilor.

Legislaţia actuală în domeniul şomajului reglementează o arie mai largă de probleme şi obiective cum sunt : prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia (prin servicii de preconcediere ), încadrarea şi reîncadrarea în munca a persoanelor în căutarea unui loc de munca , stimularea ocupării forţei de muncă şi protecţia persoanelor în cadrul asigurărilor de şomaj.