Nulitatea Căsătoriei

INTRODUCERE

Dreptul familiei reprezintă unul dintre cele mai speciale, şi în acelaşi timp, controversate ramuri ale dreptului.

În Europa, începând cu evul mediu, familia a fost guvernată aproape exclusiv de norme religioase şi de drept canonic. Codul civil napolenian a secularizat aceste relaţii, care, dea tunci, sunt reglementate de normele dreptului privat.

În prezent, în numeroase state, familia, este supusă normelor religioase (exemplu în dreptul islamic). În statele europene, familia este guvernată de norme juridice, influenţele de natură religioasă sunt determinanate (de exemplu statele de tradiţie catolică admit divorţul în condiţii mult mai restrictive decât celelalte).

O dată cu creşterea importanţei acordate familiei în societatea contemporană, cu înţelegerea caracterului complex al acestuia, cu evoluţia concepţiei cu privire la respectarea drepturilor omului, cu diversificarea normelor juridice în domeniu şi cu dezvoltarea jurisprudenţei, dreptul familiei a devenit o ramură specială de drept, desprinsă din dreptul civil, care rămâne normă generală în raport cu acesta.În situaţiile în care nu există normă expresă în materia relaţiilor de familie, se aplică regulile dreptului civil, care trebuie, însă, interpretate potrivit principiilor dreptului familiei.

În prezent, autonomia dreptului familiei este în afară de discuţie şi nu mai face obiectul nici unei controverse. Este mai puţin important dacă relaţiile de familie sunt reglementate printr-un act normativ cu caracter special, cum este, în prezent C. fam. Sau prin norme speciale din cuprinsul C. civ., ca în proiectul noului C. civ.

Există tendinţa ca, în dreptul familiei, să se desprindă domenii speciale, precum dreptul regimurilor matrimoniale sau protecţia drepturilor copilului. Însăşi existenţa dreptului familiei este controversată, deoarece chiar reglementarea juridică a relaţiilor de familei pare a fi puţin eficientă.

Este foarte greu de apelat la forţa coercitivă a statului în materii precum obligaţia de fidelitate, afecţiune, sprijin moral, creştere şi educare a copiilor etc. Este indiscutabil că, în acest domeniu norma morală şi cea religioasă sunt mult mai eficiente. Dar, aceasta nu înseamnă negarea caracterului juridic al normei de familie.

Importanţa acesteia iese la iveală mai ales în situaţiile de criză ( ca de exemplu: divorţul sau obligarea debitorului obligaţiei de întreţinere la respectarea acesteia, dacă nu o îndeplineşte de bunăvoie) şi a conflictelor între drepturile sau interesele celor implicaţi.

Noţiunea de familie are la bază fenomenul social complex care este familia.Din perspectiva socială, familia este universală şi permanentă. Chiar dacă funcţiile sale au evoluat în diverse etape, aceasta rămâne un element natural şi fundamental al societăţii.

Concepţia socială cu privire la familie este puternic influenţată de tradiţie, mentalităţi, religie, de factori de ordin geografic, economic şi cultural..Toate aceste elemente îşi pun amprenta asupra reglementării juridice a familiei, ceea ce rezultă o mare diversitate a normelor de drept în materie. Recunoscând importanţa acestor factori, Curtea europeană a Drepturilor Omului, a subliniat, în numeroase rânduri, importanţa marjei de apreciere de care se bucură statele în garantarea dreptului de relaţii de familie.

La nivelul fiecărei societăţi, relaţiile de familie sunt influenţate de concepţia individuală, de diversitatea tipologiilor umane, de temperamente şi de experienţele

fiecărui membru al său.

Conceptul de familie poate fi analizat pe mai multe coordonate:

- biologic familia se raportează dintre bărbat şi femeie şi procreare;

- sociologic familia reprezintă o formă de relaţii sociale dintre persoanele unite între ele prin căsătorii, filiaţii sau rudenie;

juridic familia desemnează grupul de persoane între care există relaţii sociale reglementate de norme juridice.

Funcţiile familiei:

Funcţia de perpetuare a speciei umane - familia are la bază biologică deosebirea şi atracţia între sexe, care stă la temelia uniunii dintre un bărbat şi o femeie; copiii în familie având un factor de echilibru;

Funcţia economică - este expresia comunităţii de bunuri a soţilor, a obligaţiei de întreţinere între soţi, parinţi- copii. Această funcţie derivă din raporturile patrimoniale care fac obiectul divorţului.

Funcţia educativă – familia joacă un rol important în formarea unei persoane în dezvoltarea ei morală şi fizică, integrarea în societate, învăţătura şi pregătire profesională.

Funcţia de solidaritate familială – izvorăşte din relaţiile de familie, relaţii de afecţiune.Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin material şi moral.

Obiectul de reglementare al dreptului este alcătuit din:

Raporturi de căsătorie : norme juridice care prevad încheierea căsătoriei, norme juridice care reglementează raporturi personale şi matrimoniale dintre soţi , desfacerea sau desfiinţarea căsătoriei.

Raporturi rezultate din rudenie

Raporturi bazate pe rudenia de sânge (raporturi de filiaţie) între mai multe persoane – rudenie în linie dreaptă şi rudenie în linie colaterală – norme juridice care reglementeză filiaţia faţă de mama, filiaţia faţă de tată, situaţia legală a copilului din căsătorie şi din afara căsătoriei;