Performanța Economică și Căi de Sporire a Avantanjului Competitiv

Introducere

Cuvinte cheie care ar trebui să se regăsească în vocabularul oricărui întreprinzător. În mod sigur, chiar dacă nu descoperă pe deplin semnificaţia acestora şi implicaţiile pe termen lung sau mediu în dezvoltarea companiei sale, întreprinzătorul va încerca într-un mod propriu şi personal să creeze mediul propice dezvoltării. Iar când resursele şi oportunităţile iniţiale care au propulsat afacerea se epuizează, acesta trebuie să găsească noi filoane de dezvoltare în cadrul industriei, noi modalităţi de valorificare a tendinţelor pieţei respective sau, prin cercetare a consumatorului, a pieţelor respective sau chiar o dezvoltare colaterală, în afara industriei.

Există în literatura de specialitate dedicată managementului schimbării câteva cuvinte sau sintagme cheie care au implicaţii asupra mediului economic şi performanţei întreprinderii.

Inovaţia şi performanţa economică, comportament inovativ, „trend setters”, managemnetul schimbării, managementul procesului strategic sunt numai câteva din ramurile economice ce au legătură directă cu generarea performanţei economice.

În clasamentul general al competitivităţii , SUA se situează pe primul loc, Singapore ocupă a doua poziţie, Elveţia este pe locul 14, urmată de Olanda, Germania figurează pe locul 21, urmată de Marea Britanie, Japonia şi China. Faţă de anul trecut, s-a îmbunătăţit cel mai mult poziţia competitivă a următoarelor ţări şi regiuni economice: Zhejiang (China), Bavaria, India şi Maharashtra (India).

Economia funcţionează în cicluri. Piaţa corectează prin recesiune excesele perioadelor de boom economic. Politicile anti-ciclice ale băncilor centrale au îmblânzit însă mult impactul ultimei recesiuni. Mulţi oameni de afaceri simt chiar că economia nu s-a prăbuşit suficient de repede şi de sever pentru a curăţa eficient sistemul. Teama exprimată de ei este că, din acest motiv, şi recuperarea va fi una lentă şi clădită pe nisipuri mişcătoare.

Industriile tehnologice nu mai acţionează ca locomotivă a economiei mondiale. Multe companii au dispărut, iar capitalizarea pieţei bursiere a suferit o cădere severă. Companiile şi bursele sunt acum foarte sensibile la calitatea companiilor cu care fac tranzacţii şi la profitul întors în urma investiţiei făcute. Nu se mai oferă cecuri în alb pentru sectorul tehnologic. Totuşi, investiţiile de capital prind din nou avânt, la fel însă şi preţul petrolului. Economiştii urmăresc întotdeauna cu atenţie preţul petrolului din cauza impactului negativ pe care îl poate avea asupra structurii costurilor corporative, ceea ce ar amâna şi mai mult recuperarea economică. Pe de altă parte, creşterea preţului petrolului indică totuşi o economie care se încălzeşte, produce şi deci consumă mai mult.

Marea incertitudine a anului 2004 rămâne răspândirea nesiguranţei. Proliferarea rapidă a viruşilor de calculator, terorismul internaţional, războaiele şi bolile epidemice, endemice diseminează un sentiment profund de vulnerabilitate ce afectează direct nivelul general de încredere. Economia mondială se caracterizează printr-o volatilitate structurală, iar afacerile trebuie să ţină cont tot mai mult de aspecte ce nu provin din mediul economic.

Japonia era clasată pe primul loc în clasamentul competitivitatii mondiale în anii ’80. Creşterea japoneză a fost însă stopată de colapsul sectorului său financiar, slăbiciunea întreprinderilor sale mici şi mijlocii şi pierderea startului în revoluţia generată de PC-uri şi Internet. În ciuda persistenţei împrumuturilor neperformante, economia japoneză pare din nou pe făgaşul bun. Este o veste bună pentru economia mondială, care are nevoie ca de aer de cât mai multe locomotive pentru creştere.

Creşterea anuală de 6% înregistrată de Rusia este alimentată în principal de exporturile de petrol şi gaze. Rusia nu se dezvoltă omogen, existând concentrări de competitivitate în unele regiuni, dar şi vaste teritorii rămase în urmă. Mărimea suprafeţelor de teren disponibile şi dimensiunea impresionantă a rezervelor sale de materii prime şi materiale sunt un semnal al imensului său potenţial de dezvoltare. În ciuda acestor active, Rusia atrage doar 5% din investiţiile străine directe destinate Chinei şi are un Produs Intern Brut comparabil cu cel al Bavariei! Rezultă de aici cât loc pentru creştere şi dezvoltare există în Rusia.

India oferă ingineri calificaţi, oameni de ştiinţă competenţi, un cost redus al salarizării şi o forţă de muncă ce vorbeşte fluent engleza. De aceea, a devenit un loc fierbinte al investiţiilor offshore pentru operaţiunile administrative şi de back-office, al industriei software şi IT, industriei manufacturiere, serviciilor financiare şi industriei de divertisment. Până în 2008, peste două milioane de locuri de muncă în servicii financiare vor fi relocalizate din naţiunile industrializate în India.

China este probabil acum cea mai atractivă locaţie pentru deschiderea de noi afaceri. Ea a devenit al patrulea exportator din lume, iar 50% din aceste exporturi sunt generate de companii afiliate unor corporaţii internaţionale. Prin aderarea la World Trade Organization, China va trebui să îşi deschidă mai mult şi piaţa internă pentru importuri şi investiţii străine.

În anii 2004 şi 2007, Uniunea Europeană s-a extins cu noi state din Europa Centrală şi de Est. Noii membri au standarde de viaţă şi costuri operaţionale semnificativ mai scăzute decât cele ale membrilor existenţi. Costul manoperei orare este de 30 de dolari în Germania, 3 dolari în Polonia şi Ungaria şi 2 dolari în ţările baltice şi Slovacia. Multe investiţii străine provenite din Europa, SUA sau Asia se vor relocaliza din vestul spre estul Europei, atrase de preţul scăzut al forţei de muncă şi costurilor operaţionale. Cele mai afectate de noii competitori estici sunt Irlanda, Portugalia şi Spania.

Fiind cea mai competitivă naţiune din lume, SUA va conduce procesul de recuperare economică. Activităţile economice intense generează însă un mare deficit al balanţei comerciale. Companiile americane se folosesc de globalizarea economiei pentru a accesa forţa de muncă ieftină şi costurile operaţionale scăzute, a produce în străinatate pentru piaţa americană şi a-şi spori astfel productivitatea. În paralel, deficitul bugetului american se adânceşte datorită reducerilor de taxe şi costului razboaielor din Afganistan şi Iraq. SUA va continua să se împrumute masiv de pe pieţele internaţionale, beneficiind de ratingul de ţară pentru a obţine condiţii favorabile de dobandă. Ţările în curs de dezvoltare vor avea la dispoziţie mai puţine resurse rămase pentru împrumuturi avantajoase.

Capitolul 1. Inovaţia şi performanţa economică a întreprinderii

Tendinţele actuale pe piaţa mondială indică reducerea costurilor de producţie, apariţia unor noi pieţe de desfacere, scurtarea ciclurilor de viaţă ale produselor, serviciilor şi tehnologiile de fabricaţie, mediul economic fiind puternic concurenţial, stimulat şi de deschiderea mare a pieţelor în condiţiile globalizării. Se pune întrebarea (justificat dealtfel) care sunt factorii care generează aceste trenduri? Pot fi ei controlaţi?

Principalii factori care au generat aceste tendinţe actuale sunt: creşterea rolului marilor corporaţii multinaţionale ca urmare a expansiunii economice (constituind poli de expansiune economică, transfer de know-how, angajatori) şi apariţia noilor tehnologii informaţionale care au influnţat decisiv modul de a face afaceri actual. Nu trebuie neglijat designul, factorul politic, care, în conjunctura ultimului deceniu, a deschis noi pieţe. Totuşi, pe lângă toate cele menţionate anterior, inovaţia a fost scânteia care a aprins focul schimbării.

Sistemul antreprenorial reprezintă conjunctura cea mai favorabilă a inovaţiei după cum afirma Peter Ducker în cartea sa „Inovaţia şi sistemul antreprenorial”, un aqdevărat factor catalizator şi generator de nou, de perfecţionare continuă a produselor, organizării şi politicilor manageriale şi de marketing.