Sistemul Monetar Internațional - Istoric și Perspective

INTRODUCERE

Această lucrare argumentează că sistemul de economie internaţională Bretton Woods se cuvine să reflecte experienţele şi cunoştinţele acumulate de la crearea lui şi să răspundă în mod sensibil la complexităţile economiei globale. Fără a minimaliza rolul pe care l-a avut în a obţine eficienţe economice internaţionale, evoluţia acestui sistem în mesagerul proeminent de politică globală economică impune o reanalizare a scopurilor iniţiale, a metodelor folosite pentru realizarea acestor scopuri, precum şi coordonarea politicilor care să ofere o ghidare clară membrilor asupra acţiunilor regulatorii permisibile.

Sfîrsitul Războiului Rece a confirmat superioritatea economiilor de piaţă, iar sistemului Bretton Woods i s-a acordat credit pentru creşterile importante ale prosperităţii modiale după al doilea Război Mondial. Elementele sistemului Bretton Woods – comerţul liber, stabilitate monetară şi distribuirea eficientă a resurselor au devenit formule standard ale dezvoltării. Aceste elemente, operative în economia globală din 1944, trebuie supuse testului realităţii, iar promotorii lor din timpul Războiului Rece – FMI si Banca Mondială – trebuie să suporte o ajustare a mandatului lor.

În epoca contemporană s-a renunţat de mult la conceptul de neutralitate monetară care în trecut, ascundea, ca un voal, esenţa relaţiilor monetare, astfel că, acum, politica monetară este recunoscută ca o componentă esenţială a politicii economice.

În economia de piaţă, politica economică este o intervenţie deliberată a statului în domeniul economic şi în scopul de a înfăptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural.

În condiţiile în care statul este considerat centrul de decizie şi promotorul acestei politici, sub controlul Parlamentului, însărcinează administraţia să execute aceste ordine.

CAP.1. ETALONUL MONETAR. TIPURI DE SISTEME MONETARE

Odată cu dezvoltarea economică s-a simţit nevoia stabilirii unui etalon monetar, a unei unităţi standard bine definită şi stabilă, prin care să se exprime celelalte mărimi.

În istoria monedei, funcţia de etalon a fost îndeplinită la începuturile sale de mărfuri obişnuite, pentru ca treptat această poziţie să fie cucerită de metalele preţioase (aur şi argint), locul lor fiind luat ulterior de valute şi devize. În prezent se afirmă în această calitate un nou tip de etalon, cel al puterii de cumpărare.

Noţiunile de etalon monetar, monedă-etalon şi unitate monetară sunt atât de legate între ele, încât nu de puţine ori au fost considerate ca fiind sinonime. Totuşi, trebuie făcută distincţia între moneda legală, ca semn sau instrument monetar şi etalonul monetar, ca modalitate de precizare şi concretizare a unităţii monetare. Etalonul monetar a variat însă de la o perioada la alta şi de la o ţară la alta, fiind adoptat şi dimensionat prin legea monetară din fiecare ţară.

Prin etalon monetar se înţelege unitatea monetară fixată şi recunoscută de stat ce serveşte ca măsură a valorilor materiale ale societăţii.

Totalitatea dispoziţiilor legale privitoare la etalonul monetar şi circulaţia monedei formează sistemul monetar.