Studiul și Verificarea Rezistenței de Contact la Întrerupătoarele Automate de Joasă Tensiune

Domeniu: Electrotehnică

Conține 3 fișiere: docx

Pagini : 98 în total

Cuvinte : 16815

Mărime: 6.07MB (arhivat)

Publicat de: Leontina-Ludmila Farcaș

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf. Dr. Ing. Pleşca Adrian

UNIVERSITATEA TEHNICĂ ,,GH. ASACHI”, IAŞI Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul I : Contacte electrice 1
Generalităţi 1
1.1 Suprafaţa de contact 2
1.2 Rezistenţa de contact 4
1.2.1 Rezistenţa de stricţiune 7
1.2.2 Influenţa forţei de apăsare, asupra rezistenţei de contact 11
1.3 Solicitările contactelor electrice 14
1.3.1. Modelarea regimului permanent de încălzire a contactelor electrice 14
1.4 Incălzirea la scurtcircuit a contactelor electrice 17
1.4.1 Modelarea solicitărilor electrodinamice ale contactelor electrice 21
1.4.2 Procese fizico-chimice care afectează starea suprafeţelor de contact 23
1.5 Materiale pentru construcţia contactelor 26
1.6 Simularea solicitării termice 29
1.6.1. Modelarea sistemului de contacte-arc electric 29
1.6.2 Rezultate numerice 31
Capitolul II : Întrerupătoare automate de joasă tensiune 34
2.1 Generalitaţi 34
2.2 Caracteristici constructive si funcţionale 39
2.3 Funcţiile şi construcţia întrerupătoarelor automate de joasă tensiune 39
2.4 Elementele componente ale unui întrerupător automat de joasă tensiune 40
2.5 Căile de curent şi dispozitivele pentru stingerea arcului electric 42
2.6 Mecanismul de acţionare al unui întrerupător de joasă tensiune 46
Capitolul III : Intrerupător ABB TMAX T5 48
3.1 Generalităţi 48
3.2 Caracteristici de construcţie 50
3.2.1 Modularitatea seriei 50
3.2.2 Caracteristici distinctive ale seriei 52
3.2.3 Întreruptoare pentru distribuţia energiei electrice 56
3.2.4 Curbe de declanşare pentru distribuţia energiei electrice 65
3.2.5 Performanţe de temperatură 68
Capitolul IV : Montaj experimental 69
4.1 Montaj experimental 69
4.2 Schema de forţă 73
4.3 Grafice 74
Concluzii 79
Bibliografie 80
Anexe 81

Extras din licență

Capitolul I : Contacte electrice

Generalităţi

Contactele electrice joacă un rol foarte important în construcţia şi funcţionarea echipamentelor electrice şi electromecanice.

Contact electric se numeşte atingerea dintre două piese conductoare, P1 şi P2, destinată să asigure trecerea curentului de la un conductor la altul (fig. 1.1). În înţeles mai larg se numesc contacte chiar piesele de contact. Atingerea se realizează printr-o arie A, suprafaţa de contact, datorită forţelor de apăsare F_a.

Contactul electric introduce în circuit o rezistenţă electrică R_c, rezistenţă de contact, sau mai general o impedanţă de contact Z_c.

Solicitările principale ale contactelor sunt:solicitări termice în regim normal sau de avarie;solicitări mecanice (ciocniri,frecări); acţiunea arcului electric, acţiunea mediului.

Condiţiile impuse de exploatarea contactelor sunt:siguranţa în funcţionare, rezistenţa la uzură mecanică, la acţiunea arcului,la lipire şi sudare, la acţiunea factorilor externi.

Fig. 1.1

După cinematica pieselor de contact, pot exista:

• contacte fixe (legături fixe de contact), obţinute prin îmbinări demontabile sau nedemontabile (cu şuruburi, nituri, prin sudare etc.) ale pieselor de contact;

• contacte alunecătoare sau glisante, la care piesele de contact se pot deplasa una în raport cu cealaltă, fără întreruperea conducţiei electrice;

• contacte amovibile, având un element fix şi altul amovibil, fără sarcină şi fără tensiune (de exemplu contactele siguranţelor fuzibile);

• contacte de comutaţie, având cel puţin un element de contact mobil, prin deplasarea căruia se obţine comutaţia dinamică în circuitele instalaţiilor electrice.

1.1 Suprafaţa de contact

Suprafaţa de atingere prin care se realizează contactul constituie suprafaţa de contact.Oricât de bine ar fi prelucrate aceste suprafeţe de contact, ele nu pot fi niciodata perfect netede.

Acest aspect nedorit al suprafeţelor de contact face ca atingerea celor două elemente conductoare să nu se realizeze pe întreaga arie aparentă de contact (Aa), ci numai în câteva puncte,prin intermediul vârfurilor cu suprafeţe extrem de mici, care constituie punţi conductoare de trecere a curenţilor şi în care liniile de curent suferă o strângere,o stricţiune, ca în figura 1.2. Sub acţiunea forţei de apăsare, până la o anumită valoare a presiunii,deformaţia este elastică, după care ea devine plastică.

Fig. 1.2 Suprafaţa de contact.

Pe măsura creşterii forţei de apăsare punctele iniţiale de atingere se transformă în suprafeţe elementare de contact; totodată pot apare noi puncte de atingere, care la rândul lor pot deveni suprafeţe elementare de contact. Suma tuturor suprafeţelor elementare de contact, constituie suprafaţa (aria) reală de contact (Ar).