Finantarea Investitiilor Publice prin Emisiunea de Obligațiuni

INTRODUCERE

In orice domeniu: economic, social, cultural – investitiile sunt asociate ideii de dezvoltare.

In mod logic, la nivelul economiei nationale, dezvoltarea aparatului de productie si largirea suportului material al activitatilor social-culturale sunt in dependenta directa de fondurile de investitii pe care societatea isi permite sa le aloce intr-o anumita perioada.

Dar cresterea economica nu este in functie numai de volumul investitiilor. Ea este si urmarea modului in care fondurile banesti disponibile sunt repartizate pe obiecte concrete, a manierei in care aceste fonduri sunt esalonate in timp, a felului cum sunt gestionate. Eficienta investitiilor este o conditie la fel de importanta, daca nu chiar mai importanta, care apare in activitatea economica.

Investiţiile destinate lucrărilor publice, serviciilor destinate populaţiei, se caracterizează printr-o paletă de efecte induse de ordin social, cultural. Orice proiect de investiţii din domeniul lucrărilor publice trebuie să fie subordonat unei concepţii genrale, integratoare la nivel de colectivitate teritorială şi ca atare efectele sale vor avea un caracter difuz la nivelul comunităţii. Investiţiile pot fi privite şi ca liant între generaţii, prin crearea de noi locuri de munca pentru generaţia tânără, dar şi prin mostenirea de capital fix pe care aceasta o primeşte de la generaţiile anterioare.

Creşterea economica, pe care o concepem ca sporirea produsului naţional net, pe total şi pe locuitor, în condiţiile mai bunei utilizări a resurselor şi a creşterii potenţialului productiv, are ca factori de influenta,: mărimea capitalului, volumul investiţiilor, resursele naturale, forţa de muncă, progresul tehnic,schimburile economice internaţionale. Preocupările teoreticienilor care considera investiţiile ca factor hotărâtor al creşterii economice, se axează pe două probleme: dezvăluirea principalelor corelaţii care se formează între investiţii şi diversele laturi ale creşterii economice; relevarea modalităţilor de a menţine investiţiile la un nivel care ar putea să asigure un ritm satisfăcător de creştere a eficienţei utilizării resurselor şi evitarea economice.

Legatura cu privire la investitiile publice si cresterea economica nu sunt foarte concludente cu toate ca există numeroase dovezi ca un capital public este productiv, in sensul ca este completat de capitalul privat si de alti factori de productie Exista de asemenea dovezi din abundenta ,desi uneori controversate,cu privire la impactul scazut al investitiilor publice in domenii cum ar fi transportul si comunicatiile,irigatiile si cercetarea si dezvoltarea agricola,invatamantul rural si infrastructură. Investitiile in aceste ramuri au un impact pozitiv asupra cresterii economice si asupra reducerii saraciei,cu toate ca acestea sunt destul de scazute, in principal acest efect se resimte in tarile cu venituri medii, tarile putin dezvoltate.

Efectul investiţiilor publice asupra creşterii economice demonstrează că acestea determină o influenţă considerabila numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii legate de politica fiscală şi bugetară a statului respectiv şi de gradul de tehnologizare a producţiei , precum şi de elasticitatea ratei de substituţie a bunurilor publice cu cele private sau de calitatea furnizării serviciilor publice.

CAPITOLUL I

SURSE DE FINANTARE A INVESTIŢIILOR

In economia de piaţa este caracteristică autonomia gestiunii resurselor de investiţii. Fiecare agent economic işi constituie fondul pentru investiţii, apeleaza la imprumuturi bancare etc., căutând, totodată, ca sumele respective să fie utilizate cât mai eficient.

Avtivitatea de investiţii necesită resurse financiare, a căror formare este stimulată de mecanismele economiei de piaţă si de pârghiile financiare, fiscale utilizate de stat.

Elementele ce se au in vedere la elaboararea si fundamentarea deciziei de finanţare la nivelul societăţilor comerciale, sunt următoarele:

- cheltuielile de investiţii propriu-zise, destinate achiziţionării imobilizărilor corporale, previzionate pentru o perioadă de 3-5 ani;

- creşterea fondului de rulment care apare in cazul extinderii capacităţilor de prestaţii;

- alte cheltuieli, care includ cheltuielile de instalare, de formare a personalului, acordarea de împrumuturi, rambursarea creditelor etc.

Investiţiile pot fi finanţate prin: fondurile proprii ale întreprinderilor, surse existente pe piaţa de capital, surse externe si nu în ultimul rând leasing-ul- o noua formă de finanţare a investiţiilor.