Sistemul monetar internațional, evoluții și orientări actuale

CAPITOLUL I : CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL

1.1 Conceptul de Sistem Monetar Internaţional

Încercãrile de creare a unui sistem monetar internaţional, precum şi înfiinţarea acestuia sunt strâns legate de evoluţia relaţiilor dintre ţãrile lumii, a comerţului, mişcãrilor de capital, investiţiilor şi a procesului de dezvoltare economicã. Toate acestea sunt determinate de nevoia, pe plan internaţional, a unor reglementãri în mãsurã sã dirijeze tranzacţiile dintre state şi sã impunã o ordine care sã fie respectatã de toţi participanţii în vederea evitãrii dezechilibrelor şi crizelor financiare.

Sistemul monetar internaţional cuprinde norme şi principii stabilite şi aprobate de statele membre în vederea cooperãrii monetare internaţionale, precum şi mecanismele de finanţare a schimburilor economice internaţionale.

Sistemul monetar internaţional poate fi definit ca un ansamblu de reguli, instrumente, organisme şi pieţe referitoare la crearea, valorificarea şi circulaţia monedelor internaţionale, necesitând existenţa unor organisme instituţonale stabilite de statele membre în scopul dezvoltãrii schimburilor economice internaţionale şi al promovãrii cooperãrii monetare internaţionale.

Crearea unui sistem monetar internaţional trebuie privită ca expresie a interdependenţei economice dintre state, şi nu ca o modalitate de a subordona sistemele monetare naţionale. Odată creat, un sistem monetar internaţional, inclusiv organismul menit să asigure cooperarea şi să sprijine aplicarea principiilor, trebuie adaptat cerinţelor de orice fel care intervin în relaţiile economice, sociale şi politice dintre statele membre ale sistemului.

Rolul sistemului monetar internaţional decurge din funcţiile sale principale:

-asigurarea schimbului şi circulaţiei monedelor;

-furnizarea de lichiditãţi monetare internaţionale necesare derulãrii tranzacţiilor internaţionale;

-înlãturarea dezechilibrelor temporare între cantitãţile de devize intrate şi ieşite dintr-o ţarã;

-ajustarea balanţelor de plãţi externe în condiţiile înregistrãrii unor dezechilibre între încasãrile şi plãţile în valutã.

1.2 Încercãri de creare a

Sistemului Monetar Internaţional

Pânã la sfârşitul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, relaţiile monetare dintre state se derulau pe baze bilaterale, fãrã sã existe reglementãri sau norme de conduitã monetarã adoptate de majoritatea ţãrilor.

În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, majoritatea statelor dezvoltate se confruntau cu dificultãţi de ordin monetar, ca urmare a funcţionãrii neadecvate a bimetalismului sau a monometalismului argint. Pentru a stopa aceste dezechilibre unele state au înfiinţat uniuni monetare care reprezintã încercãri de creare a unui sistem monetar internaţional. Cele mai cunoscute uniuni monetar sunt Uniunea Latinã şi Uniunea Monetarã Germanã.

Uniunea Latinã a fost semnatã la 23 decembrie 1865 de cãtre Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia ( ulterior a aderat şi Grecia în 1868). Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului monetar bimetalist (aur şi argint), care reprezenta elementul comun al ţãrilor semnatare ale convenţiei. Cu acest prilej se recunoaşte o unitate monetarã comunã: francul, care era împãrţit în 100 centime. Un numãr de ţãri au emis monede similare celor din Uniunea Latinã, fãrã a adera însa la ea. Aceste ţãri au adoptat numai o parte din prevederile convenţiei, pãstrând raportul valoric de 1/15,5 dintre aur şi argint. Printre ţãrile menţionate se numarã: Austro-Ungaria, România, Serbia, Bulgaria, Spania, Venezuela, Columbia, Peru. Uniunea Monetarã Latinã a contribuit la consolidarea pentru o perioadã scurtã de timp a poziţiilor bimetalismului. Din septembrie 1873 s-a limitat baterea monedelor din argint şi, practic, s-a trecut la

etalonul monometalist aur.

Uniunea Monetarã Germanã a fost create pe baza convenţiei din 24 ianuarie 1857, încheiatã între Prusia şi Austria, ulterior aderând şi alte state participante la Uniunea Vamalã Germanã, şi prevedea menţinerea monometalismului argint şi generalizarea sistemului zecimal, stabilirea paritãţilor metalice pentru fiecare ţarã, reglementãri privind emisiunea şi circulaţia monedelor între ţãrile membre, precum şi a monedelor comerciale utilizate în relaţiile de plãţi cu ţãrile din afara uniunii. Aceastã convenţie a expirat în anul 1878.