Studiu privind fiscalitatea la o societate comercială

INTRODUCERE

Societatea românească încă traversează o perioadă de profunde transformări, generate de tranziţia de la un sistem centralizat la un sistem democratic, remodelarea întregii structuri economice moştenite, reaşezarea ei pe criterii moderne, realiste, în favoarea individului şi a nevoilor lui. Trecerea ţării noastre de la economia etatizată la economia de piaţă, în care rolul hotărâtor revine liberei iniţiative, proprietăţii private şi al cărui mecanism presupune colaborarea şi îmbinarea organică a legilor pieţei cu acţiunile statului, se dovedeşte a fi un proces complex, îndelungat şi cu largi implicaţii.

Într-o economie de piaţă, în care activităţile economice se concretizează în obţinerea profitului şi a satisfacţiilor, autonomia agenţilor economici trebuie înţeleasă ca o imensă responsabilitate pe care aceştia o au faţă de sine, faţă de societate. Agenţii economici sunt cei care susţin pe umerii lor cea mai mare greutate a economiei româneşti şi de aceea ei trebuie ajutaţi de către sistem şi nu inhibaţi de o fiscalitate mărită, concretizată printr-o presiune fiscală ridicată.

Aceasta lucrare de licenţă susţine importanţa pe care o au agenţii economici în România, luând pulsul Societăţii Comerciale Prodesign SRL, firmă a cărui domeniu de activitate variază pe cei 3 ani de analiză de la activităţi turistice concretizate prin Hotelul Ialomiţa din Municipiul Slobozia, la activităţi de comerţ cu produse petroliere.

Deoarece România este membră a Uniunii Europene de la 1 Ianuarie 2007 am decis ca primul capitol al acestei lucrări de diplomă să trateze problema Acquis-ului Comunitar şi anume, prevederile acestuia în materia impozitării directe şi indirecte la nivel european. Dacă în privinţa impozitelor indirecte armonizarea este de competenţa Uniunii Europene, fiind impusă de necesitatea reducerii disparităţilor la nivelul liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor, ameliorând astfel funcţionarea pieţei interne, fiscalitatea directă este, în principiu, de competenţa statelor membre. Pentru a putea face faţă concurenţei pieţei americane, Uniunea Europeană urmăreşte constituirea unui cadru comun privind impozitarea profiturilor corporaţiilor, în acest scop, o primă soluţie reprezentând-o uniformizarea bazei de impozitare a profiturilor şi crearea aşa-numitei „asiete comune consolidate”, sau aşa numitul Common Consolidated Corporate Tax Base „CCCTB” , subiect tratat şi în această lucrare.

Capitolul 1. Impozitarea prevezuta de acquis-ul comunitar

1.1. Acquisul comunitar in domeniul impozitarii

Expresia de “Acquis communautaires”, un termen in franceză desemnează legislaţia, reglementările si rezoluţiile emise de Uniunea Europeană. Acquisul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi si obligatii comune ce unesc statele membre in cadrul Uniunii Europene.

Lucrarea lui Temple Peter, intitulata “Fiscal harmonization impossible dream or irresistible force?” publicată în anul 1989 vorbea de o armonizare fiscală la nivelul a 12 state membre, autorul avansând cu optimism ideea că anul 2006 va fi anul în care armonizarea fiscală şi unificarea cotelor de impunere vor fi un fapt împlinit. În realitate, armonizarea fiscală este un fapt împlinit doar pentru bazele de impozitare, nivelul cotelor continuând să fie diferit de la un stat la altul. Studiile recente efectuate de catre cercetatori (Rota Graziosi, Gregoire, 2007; Cremer, Helmuth; Gahvari, Firouz, 2007; Peralta, Susana; van Ypersele, Tanguy, 2006; Carlsen, Fredrik; Langset, Bjorg, 2006) tratează problematica coordonării si armonizării fiscale, pe fondul unei competiţii fiscale acerbe, si subliniaza faptul ca tratatul UE, cu toate că nu acoperă impozitarea directă, restrictionează, prin prevederile sale, politicile fiscale ale statelor membre. Prin urmare, in ultimii ani, companiile au actionat in instantă guvernele, pretinzând că legislaţiile fiscale naţionale contravin legislaţiei europene. Deciziile Curţii Europene de Justitie au creat o legislaţie fiscală comună la nivel european, care a contribuit la scaderea veniturilor din impozite pe plan naţional, prin depăsirea, din ce in ce mai des, a prevederilor nationale.

Activitatea in domeniul general al impozitării poate fi justificată prin obiectivul general al Tratatului Comunitatii Europene, exprimat in articolul 3, şi anume acela de a elimina “taxele vamale si orice alte măsuri cu efect echivalent” între statele membre, de a “asigura nedistorsiunea concurentei pe piata comună”. În acest sens se au în vedere în special impozitele indirecte (TVA si accizele). Impozitele directe fiind doar subordonate scopului de neafectare a liberei concurenţe pe piaţã, însã se recomandã membrilor încheirea de convenţii de evitare a dublei impuneri internationale. În plus, Tratatul de la Maastricht (1992) impune membrilor uniunii monetare limitarea deficitelor bugetare la 3% din PIB, membrilor neparticipanţi la uniunea monetarã fiindu-le recomandat sã evite deficitele substantiale.

La nivelul Uniunii Europene se urmăreşte crearea treptată a unui sistem fiscal unitar. Acest obiectiv poate fi atins mai ales în ceea ce priveşte impozitele indirecte (taxa pe valoarea adăugată, accizele), fiind mai greu de realizat în cazul impozitelor directe (impozitul pe veniturile societăţilor, impozitul pe veniturile persoanelor fizice) ca urmare a faptului că şi la nivelul uniunii există economii aflate în diferite stadii de dezvoltare şi cu aspecte specifice de la un stat la altul.