Caracterizare fizico-geografică a municipiului Bacău și a împrejurimilor sale

1.INTRODUCERE

Existenţa şi prezenţa de milenii a omului pe un teritoriu aflat la o răspântie de timpuri şi locuri, a avut inflenţe complexe asupra mediului din municipiul Bacău şi împrejurimilor sale.

Devenind agent morfogenetic complex ca de altfel şi principala sursă de poluare, activitatea antropică desfăşurată de-a lungul timpului şi accelerată in ultimii 30 -40 de ani, a contribuit uneori în mod decisive la tendinţa de degradare a calităţii actuale a mediului înconjurător.

Lucrarea “ Caracterizarea fizico-geografică a municipiului Bacău şi împrejurimilor ce se constituie în lucrarea de licenţa îşi propune să analizeze în mod cât mai amănunţit contextual natural al arealului luat în considerare.

În această lucrare se prezintă particularităţile cadrului natural, afectat mai puţin, fiecare capitol major dezbătând anumite direcţii din geografia fizică precum şi geologie, relief, climă, hidrografie, vegetaţie şi soluri.

Deasemeni s-a scos în evidenţă caracterul de tranziţie al cadrului natural în ansamblul său, între două unităţi geografice distinte: Podişul Moldovei ( Colinele Tutovei), ca şi partea a vechilor structuri din cratogen şi Subcarpaţii Orientali ( Culmea Pietricica Bacăului), ca element al geosinclinalului carpatic, fiind pusă în evidenţă şi individualitatea geografică a Culoarului Siretului.

Am cautat să prezint anumite particularităţi ale ramurilor geografiei fizice expuse în această lucrare pentru a accentua individualitatea zonei. Pentru a exemplifica am folosit o serie de harţi, tabele ,grafice, sau chiar poze din anumite locuri în care unele fenomene sa fie evidenţiate cât mai explicit.

Principala concluzie ce se desprinde este aceea că municipiul Bacău şi împrejurimile sale reprezintă un areal geografic destul de vast şi complex cu multe particularităţi specifice.

Lucrarea a fost elaborată prin directa îndrumare a domnului profesor universitar doctor Petru Olariu, căruia îi mulţumesc pentru exigenţa ştiinţifică pe care mi-a impus-o şi pentru tot sprijinul şi ajutorul acordat la finalizarea acesteia.

Deasemeni mulţumesc colectivului catedrei de geografie al Universităţii “Ovidius” Constanţa pentru amabilitatea cu care au fost întâmpinate solicitările mele.

Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unei vaste şi variate bibliografii : ( lucrări scrise, harţi, atlase, statistici etc.)

Deasemeni s-a impus valorificarea unor şiruri lungi şi omogene de informaţii cu caracter meteorologic, hidrologic, etc.

Aduc pe această cale mulţumiri instituţiilor şi reprezentanţilor acestora de la care am obţinut acest complex de date atât de valoros, precum Agenţiei de Protecţie a Mediului Bacău, Apele Române Bacău , Serviciului de Prognoză a vremii Bacău, etc.

ISTORICUL CERCETĂRILOR

Favorizat prin poziţia "de contact" la interferenţa celor două unităţi geologice şi geografice, spaţiul geografic al Bacăului - locuit din antichitate - a constituit obiectul unor preocupări şi cercetări cu caracter geografic. In scrierile antice ale lui Herodot, Strabon, Pompeius, Mela, Ptolomeu, Pliniu cel Bătrân, s.a. Şiretul era denumit Ararrus - Hierassus. In Evul mediu timpuriu apar toponime noi ca hidronimul slav, Bistriţa, etc. In cronicele moldovene ale lui Gr. Ureche, M.Costin şi I.Neculce se întâlnesc şi multe informaţii cu caracter geografic, referitoare la aşezări, inundaţii, secete, drumuri.

În domeniul geologiei, primele cercetări mai amănunţite le efectuează Gr.Cobălcescu (1883), care face şi unele precizări asupra limitei de vest a Sarmaţianului din Platforma Moldovenească. Urmează Sabba Ştefănescu (1897) şi I.Simionescu (1903) care stabileşte denumiri pentru subdiviziunile Sarmaţianului: Volhinian, Basarabian şi Chersonian.

Depozitele cuaternare din acest teritoriu au fost studiate atât de geologi (T.Bandrabur şi P.Giurgea, 1965) cât şi de geomorfologi.

Asupra geologiei zonei miocene (Subcarpaţi) există multe studii publicate, cele mai vechi fiind ale lui S.Athanasiu (1907) D.M.Preda (1907) şi H.Grozescu (1918). Lucrările fac precizări asupra structurii, litologiei, tectonicii, etc. dar şi multe referiri la particularităţi ale evoluţiei unor forme de relief. Mai târziu au efectuat cercetări geologice şi T.Bor (1954), P.Polonic şi G.Polonic (1961), N.Geamănu şi col. (1962), I.Drăghici şi colab.(1963) - toţi citaţi de C.Brânduş, 1981; Bicalonesi (1972).

O problemă deosebit de importantă a constituit-o cercetarea raporturilor tectonice de ansamblu dintre Platforma Moldovenească şi unitatea de orogen. Studiile se referă la regiuni mai extinse deoarece contactul dintre aceste două mari geostructun este complex.

Primul care a semnalat scufundarea părţii de vest a Platformei Moldoveneşti şi invadarea acestei borduri de către cutele carpatice şi subcarpatice, şariate şi deversate, a fost L.Mrazec (1914), care introduce şi noţiunea: Falia Pericarpatică. Ulterior mai mulţi geologi, geofizicieni şi geografi au adus numeroase precizări în acest sens: I.Gavaţ, St.Airinei, R.Botezatu, M.Vencov (1963), V.Mutihac (1990), Gr.Posea (1993), etc.

Cercetarea reliefului a constituit preocupări numeroase şi diferenţiate asupra celor două unităţi: Podişul Moldovei şi Subcarpaţii. Poziţia geografică de contact a arealului de care ne ocupăm a condus la concluzia că , în prezent, nu există nici o lucrare care sa se refere la întregul său areal, tratat în mod unitar. Se simţea necesitatea elaborării unui astfel de studiu complex. Există, în schimb mai multe lucrări asupra unor subdiviziuni din acest teritoriu: Podişul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, văile Bistriţei sau Siretului, Subcarpaţii Tazlăului.